Dragan Petricevic: „Reprezentăm un oraș și un club care nu are altă soartă decât să lupte pentru trofee”

După ce săptămâna trecută old.u-cluj.ro v-a prezentat prima parte a interviului cu Dragan Petricevic, astăzi vă propunem partea a II-a în care tehnicianul echipei de baschet feminin ne vorbește despre planurile pentru sezonul viitor.

Câte dintre jucătoarele străine, care au evoluat în sezonul trecut la noi, vor mai rămâne la echipă?

Niciuna dintre jucătoarele străine din sezonul trecut nu vor rămâne la Universitatea. Vreau să le mulțumesc pentru colaborare și pentru faptul că au apărat culorile clubului în mod corect. Ambițiile noastre sunt mai mari pentru sezonul viitor, plus schimbarea de regulament care ne va permite introducerea a cinci jucătoare străine în teren, așa că noi trebuie să ne concentrăm către sportive cu mai multă experiență și mai multă valoare. Bineînțeles trebuie să ținem cont și de buget. Nici acum, chiar dacă este mult mai îmbunătățit decât atunci când am venit, bugetul nu ne permite să spunem că suntem favoriți la titlu. Uitați-vă în Europa, de exemplu. Am asistat la Final Four-ul EuroLigii feminine, iar Nadezhda Orenburg, care are un buget mult mai mic, a fost foarte aproape să treacă de UMMC Ekaterinburg. Sau la băieți, de exemplu, unde Fenerbahce a trecut de Real Madrid cu un net 3-0 la general. Așa că nu avem niciun drept și cred că am fi foarte neserioși, foarte necugetați, dacă am discuta de pe acum despre câștigarea titlului național ca despre un lucru ușor de obținut. Noi trebuie să ne păstrăm simțul realității. Ne vom lupta la trofee, dar asta doar pentru că reprezentăm un oraș și un club care nu are alta soartă decât să lupte pentru trofee.

Ați luat o hotărâre și asupra jucatoărelor care vor veni?

Nu…înca e foarte devreme. Purtăm discuții atât cu jucătoare străine, cât și cu cele autohtone. Prioritatea pentru noi este păstrarea în lot a jucătoarelor românce Teodora Neagu, Mihaela Maxim, Irina Gavrilă, Marina Sfîrlea. Chiar dacă alții încep cu nume mult mai sonore, noi vrem să începem construcția cu aceste patru jucatoare românce, din care două putem spune că sunt clujence. Dorim să avem o colaborare cât mai strânsă cu clubul de baschet Napoca Baschet School (NBS), care este, după părerea mea, una dintre cele mai importante grupări de sport juvenil din țară. Este o mare plăcere să discuți cu acești oameni și să vezi cum au organizat ei grupele lor. De ani de zile sunt în topul național al echipelor de U16 și U18. Cu un antrenor foarte talentat, Carmin Popa, clujean și el. Avem speranțe ca această colaborare va exista, iar de acolo pe viitor sperăm să putem găsi câteva jucătoare. Cu siguranță, și noi suntem conștienti că nu putem ataca trofee doar cu jucătoare foarte tinere, dar pentru noi, ca Asociație, pentru domnul Liviu Alexa, pentru mine personal și cred că același gând îl are și domnul Ovidiu Vasu, este foarte important să avem în lot jucătoare din Cluj. Dar, așa cum am spus, doar cu ele nu am putea ataca trofee așa că ne vom întări considerabil pentru sezonul viitor.

Doriți să aduceți jucătoare consacrate în Liga Națională?

Vor fi jucătoare consacrate, dar și jucătoare străine care nu au mai jucat în campionatul României. În această direcție am fost plecat împreună cu domnul Liviu Alexa în Statele Unite. A fost o inițiativă excelentă să mergem la fața locului. Nu putem spune că am mers la cumpărături, dar am plecat să ne deschidem orizontul. Am reusit asta și, mai mult, am reușit să facem numele Universității Cluj cunoscut și acolo. Partenerilor de acolo le-am dus cadouri cu însemnele Universității Cluj, iar acum avem relații foarte puternice cu baschetul universitar din Statele Unite. De ce să nu ne gândim, într-un viitor nu foarte îndepartat, la o colaborare cu o echipă universitară de acolo și la câteva jocuri amicale aici sau în Statele Unite? Credeți-mă, într-o săptămână s-au auzit foarte multe lucruri bune despre Universitatea Cluj în Statele Unite. Dacă revenim la subiectul Liga Națională, e important că în sezonul trecut am reușit să contăm. Nu putem să ne lăudăm și nu doresc nici unei secții de la Universitatea Cluj, un gigant al sportului românesc universitar, să se laude cu un loc 6. Chit că asta înseamnă cel mai bun rezultat în comparație cu celelalte secții, dorim ca atât noi, cât și celelalte secții, să ne putem lăuda cu rezultate mult mai bune.

De ce are avea nevoie o echipa pentru a câștiga Liga Naționala de baschet feminin?

În primul rând de un lot foarte valoros, format din jucătoare care au un caracter de învingătoare. La Final Four-ul EuroLigii feminine am înțeles de ce americanca Diana Taurasi (UMMC Ekaterinburg) are un salar de peste 1 milion de dolari. E o jucătoare cu un caracter de învingătoare și care iese în evidență într-o echipă plină de valori. Dacă nu ai una sau două jucătoare foarte experimentate în lot nu poți câștiga campionatul. Noi nu am avut o jucătoare care să tragă echipa după ea. A fost doar Ines Ajanovic, care a jucat în EuroLigă, dar trebuie să ținem cont și de vârsta ei și de problemele cu accidentările pe care le-a avut. Pe lângă lot, e nevoie de o emulație întreagă în ceea ce privește tribuna. O să avem multe contracanditate care o să simtă presiunea venită din partea tribunelor. E nevoie de organizare, de un team manager capabil să țină relația cu Federația într-un mod corespunzator, un nume cu greutate pe plan local și național. Consider că noi avem cel mai mare potențial de a atinge toate aceste aspecte într-un timp cât mai scurt. Într-un an, cu foarte mare noroc, sau chiar în maximum doi ani cu foarte mare atenție în toate aspectele cred că vom ajunge să câștigam trofee.

Ar fi și Cupa României un obiectiv?

Să vă spun cum văd eu cuvantul “obiectiv”. În anul 2007 am fost în China, cu echipa masculină de la Timișoara. Am jucat opt meciuri acolo, patru cu echipe chinezești și patru cu echipe americane care făceau pregătirea acolo. Înaintea fiecărui meci, toate staffurile echipelor erau chemate la o ședință interminabilă cu organizatorii acestor meciuri. Erau acolo șeful de la pază, șeful pompierilor, șeful poliției, șeful salvării, etc, și ieșeau toți cu câte un protocol foarte strict. De exemplu…la ora 18:30 echipele intră în autocar, la ora 18:42 echipele coboară din autocar, la ora 19:01 echipele ies din vestiar, toate erau frumoase doar că autocarul venea la ora 19:05. Și atunci eu îi întrebam pe ei, de ce faceți toate acestea dacă știți de la început că nu se respectă? Iar ei mi-au zis…”să existe…să fie”. Ce este un obiectiv? Un lucru care pe noi ne obligă? Nu există pe lumea asta niciun obiectiv, inclusiv dat de Dumnezeu, care pe mine să mă împingă să doresc mai mult locul întâi. Adică dacă n-ar fi obiectiv, eu mi-aș dori locul trei??? Nu! Nimeni, niciodată, nu își va dori mai mult locul întâi decât un antrenor. Nimeni nu va suferi pentru înfrangere mai mult decât antrenorul. Asta este o regulă nescrisă. Obiectivele sunt doar ca să mulțumim forma. Oamenii care investesc trebuie ca din discuțiile cu liderul de proiect, și aici vorbesc despre Liviu Alexa, trebuie să vadă că la Universitatea Cluj este seriozitate, este preocupare, și că nimeni nu își bate joc de timpul sau de banii cuiva. Acesta este un obiectiv…să vadă oamenii că suntem serioși. Cred că toată lumea a văzut că suntem serioși în acest final de sezon. Am ținut cont să strângem echipamentul, în ce mod sunt predate camerele, s-a știut exact fiecare cu ce avion pleacă. Pot să spun că finalul sezonului a fost mult mai organizat decât începutul. Haideți ca acest final să fie punct de plecare.

Vă tentează Sala Polivalentă sau e mult mai “caldă” Sala Sporturilor “Horia Demian”?

Cred că în acest moment nu s-au îndeplinit condițiile ca noi să ne mutăm în Sala Polivalentă. În primul rând interesul general pentru baschetul feminin nu este atât de ridicat încât să ne răsfățăm cu acest lux. Cât de călduroasă sau nu…asta nu depinde de cât de mare e sala, ci depinde de public. Având în vedere faptul că vobim despre publicul clujean, pot să spun că aici este mereu cald.

Aveți un mesaj și pentru suporteri?

Vreau să le mulțumesc personal în numele întregii secții de baschet feminin pentru că au fost lângă noi. Le promitem un singur lucru…niciodată nu o să îi mintim! Atunci când vom pierde, vom pierde luptând așa cum i se cuvine unei echipe care poartă semnul U. Așteptăm cu nerăbdare să ne reîntâlnim și sper să nu ne uite până în luna august, atunci când începem din nou activitatea.

• Dragan Petricevic împreună cu agentul american Joe Dinda (director executiv la Alliance Sports Management)