Carmen Amariei: „Sunt conștientă că mai am multe de învățat, dar fac ceea ce fac cu mare drag și cu foarte multă pasiune. Cred că am realizat lucruri frumoase la “U” Cluj”

După un an și jumătate pe banca tehnică a echipei de handbal feminin din cadrul Clubului Sportiv Universitatea Cluj, Carmen Amariei face o scurtă trecere în revistă a sezonului trecut și ne vorbește despre planurile de viitor. În acest interviu, antrenoarea noastră vorbește și despre performanțele reușite de handbalul românesc și este încrezătoare în faptul că echipa națională va face o figură frumoasă la Jocurile Olimpice de la Rio.

Cum caracterizați sezonul recent încheiat?

Pot spune că a fost un sezon scurt, dar intens. Mă bucur cel mai mult că în ciuda dificultăților prin care a trecut secția de handbal feminin, am reușit să ne îndeplinim și obiectivul propus. Când vorbesc despre dificultăți mă refer la faptul că am avut interdicție la transferuri și nu am putut să aducem unele jucătoare mai experimentate și la faptul că nici partea financiară nu a fost foarte bine conturată. Am avut probleme mari din acest punct de vedere, dar cred că acum lucrurile merg într-o direcție foarte bună.

După încheierea acestui sezon a expirat interdicția de a aduce jucătoare. Aveți în plan să realizați ceva transferuri pentru campionatul viitor?

Avem în plan să aducem jucătoare noi, mai ales pentru că niște oameni importanți pentru echipa noastră au venit alături de noi. Mă bucur enorm de mult pentru că cei care se ocupă de acest domeniu și-au făcut treaba cu brio. Dacă reușim să îndeplinim tot ceea ce ne-am propus, echipa va arăta un pic mai bine decât a arătat anul acesta.

Putem să vorbim despre un obiectiv fixat pentru sezonul viitor?

Pot vorbi despre obiectiv doar în momentul în care văd contractele semnate și pe unele jucătoare în curtea noastră.

Există speculații conform cărora unele jucătoare, cum ar fi Cristina Laslo, sunt dorite de formații de top din Liga Națională și sunt extrem de greu de ținut la Cluj. Vor pleca jucătoarele importante?

Rugămintea mea este să nu credeți în totalitate părerile și supozițiile spuse de unii pe la colțuri. Cristina Laslo sau Laura Popa, de exemplu, sunt jucătoare sub contract, cu salariile aproape la zi, deci nu pot fi luate de pe azi pe mâine. Întradevăr din echipa noastră sunt două jucătoare, aflate la final de contract, care vor pleca de la noi pentru că nu și-au dorit prelungirea contractului. Nu pot să vă spun numele lor, dar le respectăm deciziile, chiar dacă dorința noastră a fost să păstrăm toate jucătoarele pentru că am fost împreună la greu și la foarte greu.

Vine ceva din urmă?

Îmi place foarte mult cum a progresat Corina Biriș, deși a avut o accidentare care a ținut-o foarte mult pe margine, iar acest lucru contează la vârsta de 18 ani. Faptul că își dorește să facă acest sport la nivel de performanță a făcut ca ea ușor-ușor să reintre în angrenajul echipei și să aibă evoluții îmbucurătoare. Un alt exemplu este Alexandra Severin, tot o jucătoare din cadrul clubului CSS Viitorul, care mai are un an de juniorat și care cred că are un potențial destul de bun. Tot pentru viitor pot să spun că am adus-o, de la Baia Mare, și pe Antonia Cânța. Ea evoluează pe postul de extremă stângă, iar în urma pregătirii de vară cred că va face un salt foarte mare.

Cum caracterizați performanța CSM-ului din Liga Campionilor?

În primul rând este un rezultat de excepție pentru handbalul feminin românesc. CSM-ul este o echipă foarte închegată, foarte frumoasă și mi-a plăcut lejeritatea cu care au abordat Final Four-ul Ligii Campionilor. Handbalul feminin românesc este un sport care ne ridică foarte mult în lume și cred că performanța CSM-ului a secondat calificarea naționalei României la Jocurile Olimpice de la Rio. Sper din tot sufletul ca oamenii care pot să susțină acest sport, din punct de vedere financiar, să se apropie de handbal pentru că deocamdată acesta este singurul sport de echipă care ne aduce rezultate mărețe.

Aveți un pronostic pentru Jocurile Olimpice?

Cred că avem șanse reale pentru a obține o medalie, chiar dacă grupa pare, la prima vedere, foarte dificilă. Din momentul în care ai început să obții anumite rezultate chiar nu mai trebuie să te sperie echipe precum Norvegia, Germania sau Franța. După ultimele rezultate, România induce panică și frică în echipele adverse pentru că la noi în țară handbalul se face la un nivel foarte înalt.

Cum e viața de antrenor în România, mai ales pentru că de multe ori se vorbește despre schimbarea tehnicienilor chiar dacă echipele au succes?

Noi știm foarte clar că viața unui antrenor la o echipă de club este mai scurtă decât a unui jucător. Mai ales la noi în țară, influența oamenilor din exteriorul echipei este destul de mare și, la fel cum zicea și Kim Rasmussen, în România toată lumea știe handbal și își dă cu părerea. Este foarte ușor ca în momentul în care antrenorului nu îi merge bine și echipa pierde să schimbi antrenorul. Sunt diverse situații, de exemplu cu două ore înaintea meciului cu HCM Rm. Vâlcea din ultima etapă, Cristina Laslo și-a taiat degetul până la tendon, iar la sfârșit toată lumea se îndreba de ce am pierdut cu Vâlcea la o diferență foarte mare. Aceste probleme apar la toate echipele, dar lumea din exterior cu siguranță nu știe toate aceste lucruri. Depinde de proiectul fiecăruia, dar ar trebui să existe un dialog și o încredere reciprocă între conducere și antrenor. În ceea ce mă privește sunt conștientă că mai am multe de învățat, dar fac ceea ce fac cu mare drag și cu foarte multă pasiune. Cred că am realizat lucruri frumoase la “U”, atâta timp cât foștii mei antrenori au avut cuvinte de laudă la adresa mea, dar și critici care mă pot ajuta să mă dezvolt. Pot spune că sunt mândră pentru ceea ce am realizat când mă uit, de exemplu, la diferența dintre Cristina Laslo de acum un an jumătate și cum e acum, când văd determinarea Florinei Chintoan, care este emblema acestei echipe, mă uit la Abigail Vălean care probabil făcea handbal doar de plăcere, iar acum și-a dat seama că poate fi o extremă stânga foarte bună, Laura Popa, ușor-ușor a început să intre în circuitul echipei naționale. Evoluțiile acestea mă bucură foarte mult!

E mai greu pe bancă sau în teren?
Pe bancă e mult mai greu pentru că trebuie tot timpul să cauți soluția teoretică, iar altcineva să o pună în practică.

Un mesaj pentru suporteri…
Îi așteptăm în continuare cu mare drag, ne încântă de fiecare dată când sunt alături de noi. Facem totul pentru ei, pentru oraș și pentru iubitorii de handbal. Să ne vedem cu bine în sezonul viitor!

Sursa foto: Silviu Cristea