Csaba Gál: “Trebuie să ofer ceva înapoi Universităţii Cluj”

Unul dintre cei mai de seamă rugbyşti ai României, Csaba Gál, cu trei titluri de campion, două Cupe ale României, două prezenţe la Cupa Mondială şi zeci de meciuri “sub tricolor”, a hotărât să se întoarcă acasă şi să îmbrace din nou tricoul alb-negru al Universităţii Cluj. Csaba Gál ne vorbeşte, în cele ce urmează, despre începuturile sale în rugby, despre emoţiile trăite la Cupa Mondială şi, totodată, îi îndeamnă pe cei mai tineri să se apuce de rugby pentru că nu vor regreta.

Cum ai ales sa te îndrepţi spre rugby?
Domnul antrenor Gheorghe Sabău a venit la o oră de educaţie fizică de la şcoală şi ne-a invitat la un antrenament. De acolo a început, practic, pasiunea.

Îţi mai aduci aminte primul meci la seniori?
Sigur. A fost semifinala campionatului împotriva celor de la Dinamo, o partidă pe care am jucat-o în 2004.

După aceea, în 2005, a urmat şi debutul în naţională. Chiar în Marea Britanie, patria rugbyului, împotriva Irlandei. Cum a fost? Ardea tricoul pe tine?
Cred că mai degrabă ardeam eu sub tricou, de emoţii şi de dorinţă. Este o mare onoare să îmbraci tricoul echipei naţionale, dar, totodată, ai şi o foarte mare responsabilitate.

Cum e să participi la Cupa Mondială? Ai două prezențe până acum...
Participarea la Cupa Mondială este cea mai mare onoare care i se poate acorda unui sportiv. E cea mai mare scenă sportivă, unde doar cei mai buni au ocazia să participe.

Urmează a treia Cupă Mondială, cea de anul acesta din Anglia?
Încă nu se ştie pentru că orice se poate întâmpla. Trebuie să ne pregătim foarte intens şi să dovedim că merităm să ajungem acolo.

Ce ţi-a trebuit pentru a deveni unul dintre cei mai buni rugbyşti din România?
Cred că în primul rând am avut ambiţie să mă autodepăşesc în fiecare zi. Apoi…seriozitate, dorinţă şi un pic de noroc.

Care a fost cel mai greu moment din cariera ta?
Cea mai dificilă perioadă am trăit-o la Dinamo, acolo unde am avut mari probleme financiare.

Imediat după aceea a urmat transferul la Baia Mare şi una dintre cele mai bune perioade.
Da, pot să spun că perioada petrecută la Baia Mare a fost, deocamdată, cea mai prolifică. Am jucat nouă finale, am câştigat două Cupe ale României şi trei campionate. An de an am fost pe prima scenă, ba mai mult, în ultimul an am fost şi căpitan la Baia Mare.

Sezonul acesta ai ales să te întorci acasă. Cum a venit această decizie?
Am luat această hotărâre şi din considerente familiale, pentru că familia mea a stat tot timpul la Cluj. Apoi, consider că trebuie să ofer ceva înapoi Universităţii Cluj, atât cât mai pot.

Apropo de familie, ştiu că ai o fetiţă. O vezi practicând vreun sport în viitor?
Mi-aş dori foarte mult acest lucru, dar vreau ca această decizie să îi aparţină ei pentru că sportul nu se poate face cu forţa. Sincer, nu cred că o să facă rugby, pentru că, în mare măsură, rugbyul e un sport pentru băieţi. Sigur că îl pot practica şi fetele, dar până la un anumit nivel.

Ce le recomanzi celor care vor să se apuce de rugby?
Să vină cu încredere la rugby pentru că o să fie cea mai frumoasă amintire din viaţa lor.

Ai mesaj pentru suporterii Universităţii Cluj?
Îi aştept într-un număr cât mai mare la fiecare meci pentru că avem mare nevoie de ei. Pentru noi, suporterii sunt al 16-lea jucător, iar prezenţa lor în tribune contează enorm.