Contorul medaliilor – 2016
 U Cluj medalii

 92

64 

 69

Urmărește-ne pe Twitter!
Abonează-te la Newsletter!

Sportivul săptămânii
Sportivul săptămânii

RADU DĂRĂBAN – SCRIMĂ
Scrimerul Universității Cluj Radu Dărăban a cucerit pentru a patra oară consecutiv trofeul Cupei României la floretă masculin individual, câștigând de asemenea și Cupa României pe echipe la floretă alături de colegii de la CS ”U”, Bogdan Dascălu, Gerard Tuzhanyi și Edgar Balogh. Ambele competiții s-au desfășurat la Timișoara în perioada 3-4 octombrie.

Vremea în Cluj
La mulți ani!
La mulți ani!

Pany-Vas Levente Matyas - CULTURISM
13.10.1986

ATLETISM

Unul dintre primele concursuri atletice la Cluj a fost organizat în data de 27 mai 1901, de fapt o serbare polisportivă cuprinzând probe de atletism, ciclism, lupte şi scrimă, dar şi probe de alergări de viteză pe 100 şi 200 de yarzi, săritura în lungime şi săritura în înălţime. Cele mai bune rezultate le-a obţinut atletul polisportiv Kiss Imre. De altfel, primii sportivi clujeni au fost în general polisportivi, practicând deopotrivă atletismul, gimnastica, scrima, boxul şi luptele. După cum notează dr. Ion Arnăutu şi prof. Dorin Almăşan, acum câteva decenii, „primul atlet clujean care se afirmă pe plan internaţional a fost Somody Ştefan, care, la Jocurile Olimpice de la Londra, din 1908, folosind stilul său original, o variantă a flopului de azi, a câştigat medalia de argint la săritura în înălţime ‘’.

Activitatea atletică organizată competiţional va începe în Cluj odată cu înfiinţarea primelor cluburi sportive: Clubul Atletic Cluj (1900), Clubul Sportiv Feroviar (1907), Clubul Sportiv Muncitoresc (1911), Clubul Sportiv Ardelean (1913), Clubul Sportiv Universitatea (1919).[1]

După 1918, atletismul clujean, cu rezultate meritorii şi până la acea dată (Clubul atletic K.A.C.), capătă noi dimensiuni, la nivel naţional şi internaţional, prin rezultatele atleţilor universitari şi ai celorlalte cluburi clujene puternice: K.A.C, Haggibor, K.K.A.S.E, impunându-se de-a lungul anilor la concursuri locale, inter-oraşe (Bucureşti, Timişoara, Lugoj, Arad, Târgu-Mureş, Petroşani, Aiud, Braşov, Oradea, ş.a.), regionale, inter-universitare, cupe şi campionate universitare, întreceri internaţionale, cupe inter-ţări (Iugoslavia, Polonia şi Ungaria), olimpiada Micii Antante, din 1923 (România, Cehoslovacia, Iugoslavia).

La înfiinţare, în 1919, S.S.S. Universitatea, primul club polisportiv din ţară, avea şi o puternică secţie de atletism formată din: Aurel Corcan, I. Murărescu, dr. Sălăgean, Zorilă Pop, dr. Caba, dr. E. Belu, dr. S. Nemeş, dr. Teofil Moraru, dr. Ion Corcan Bojin, Rădulescu, profesorii universitari dr. Coriolan Tătaru, Ion Ţeţu, Leucuţia, Iuliu Moldovan, Alexandru Pop, membrii ai conducerii clubului „U”.

La 4 iulie 1920, în parcul sportiv F.S.S.R din Bucureşti, pe un teren viran, amenajat sumar, se dispută primul campionat naţional de atletism al României. Atleţii clubului „Universitatea” din Cluj, conduşi de dr. Paul Corcan, câştigă titlul de echipă campioană a României, pe anul 1920, din cele 18 probe disputate, adjudecându-şi următoarele:

100 m plat: Vincenţiu Murărescu („U”) – 12, 2 sec.

200 m plat: Vincenţiu Murărescu („U”) – 26 sec.

Triplu salt: Zorilă Pop („U”) – 11, 37 m.

Săritura în lungime cu elan: Zorilă Pop („U”) – 5, 90 m.

Săritura în lungime fără elan: Zorilă Pop („U”) – 2, 76 m.

Ştafetă 4×100 m: „Universitatea” Cluj (A. Corcan, Emil Caba, V. Murărescu, Aurel Nemeş).

Aruncarea greutăţii: Aurel Corcan („U”) – 10, 55 m. Record naţional.

Aruncarea discului: Zorilă Pop („U”) – 37, 85 m. Record naţional.

Aruncarea suliţei: Aurel Corcan („U”) – 38,6 m.

Clasamentul general al primului campionat naţional de atletism şi al „Cupei Carol” la atletism în 1920:

  1. Universitatea Cluj: 9 victorii.
  2. Educaţie fizică Bucureşti: 4 victorii.
  3. Stadiul Român: 3 victorii.
  4. Societatea gimnastică Lugoj: 1 victorie.

În anul 1921, campionatul naţional de atletism a avut loc la Cluj, în perioada 30- 31 iulie 1921. Cele mai bune rezultate obţinute de atleţii clujeni sunt:

  • 100 m plat: Péter L. ( K.A.C. )- 11, 4 sec. Record naţional.
  • 200 m plat: Péter L. ( K.A.C. )- 23,6 sec.
  • 110 m garduri: A. Imre ( Haggibor)- 17,6 sec. Record naţional.
  • 400 m garduri: A. Nemeş ( „U”)- 62 sec.Record naţional.
  • Săritură în lungime: Zorilă Pop ( „U”)- 5,82 m.
  • Săritură în lungime fără elan: Péter L. ( K.A.C.)- 2, 99 m. Record naţional.
  • Triplu salt: Péter L. ( K.A.C.)- 12,18 m. Record naţional.
  • Săritura cu prăjina: Şt. Vajna (K.A.C.)- 2, 98 m. Record naţional.
  • Aruncarea greutăţii: Teofil Moraru („U”)- 12,55 m.
  • Aruncarea discului: Uitz Ujlaky Rezső („U”)- 48, 10 m.
  • Aruncarea suliţei: Uitz Ujlaky Rezső („U”)- 40,86 m. Record naţional.
  • Aruncarea ciocanului: Lazăr Bodea („U”)- 34,12 m. Record naţional.

Lazăr Bodea a fost de 10 ori campion al ţării la aruncarea ciocanului. A doborât de 11 ori recordul naţional iar la 8 octombrie 1931 a cucerit titlul balcanic la Atena.

Punctajul general:

  1. Universitatea Cluj: 6 victorii
  2. K.A.C. Cluj: 5 victorii
  3. Cl. At. Arad: 2 victorii
  4. Cl. At. Timişoara: 2 victorii
  5. Stăruinţa Arad: 1 victorie
  6. Haggibor: 1 victorie
  7. Soc. Gim. Arad: 1 victorie
  8. Cl. At. Oradea: 1 victorie

„U” Cluj câştigă pentru a doua oară consecutiv campionatul naţional de atletism, pe locul secund situându-se atleţii de la Clubul atletic Cluj (K.A.C).

Trei ani la rând: 1921, 1922 şi 1923, atleţii „U” au dominat competiţiile atletice din România. Dovadă: „Cupa Bucureştiului” (Cupă „Challenge”) cucerită de ei în aceşti 3 ani.”

În anul 1922, campionatul naţional de atletism a avut loc la Timişoara, în zilele de 17 şi 18 iulie. Dintre clujeni, au câştigat probe: Imre (Haggibor – 110m garduri); Nemeş („U”- 400m garduri); Vajna (K.A.C. – săritura cu prăjina); Teofil Murariu („U” – aruncarea greutăţii); Uitz-Ujlaky Rezső („U” – la aruncarea discului şi aruncarea suliţei); Lazăr Bodea („U” – la aruncarea ciocanului).

Cu 6 victorii obţinute, „Universitatea” Cluj s-a clasat pe primul loc, câştigând pentru a treia oară consecutiv campionatul naţional de atletism, celelalte cluburi clujene participante (Haggibor şi K.A.C. ) situându-se pe locurile V – VI în clasament.

În concursul din 4-5 iunie 1922, din Bucureşti, dotat cu „Cupa Carol” şi câştigat de atleţii universitari clujeni, 10 titluri adjudecate, s-au înregistrat şi 3 recorduri naţionale: aruncarea discului, Uitz Ujlaky Rezső („U”), 42,20 m, aruncarea ciocanului, Lazăr Bodea („U”), 38,80 m. Record naţional, săritură în lungime: A. Nemeş ( „U”),  6,22 m.

La 8 iunie 1922, cu ocazia meciului de fotbal de la Belgrad, Iugoslavia – România, a avut loc şi o întâlnire atletică internaţională între selecţionatele celor două ţări, la care au luat parte şi atleţi clujeni: Zorilă Pop, locul 3 la aruncarea greutăţii şi discului; Uitz Ujlaky Rezső, locul 1 la disc şi Lazăr Bodea, locul 1 la ciocan.

Campionatul naţional de atletism pe anul 1923 s-a desfăşurat în luna iulie la Braşov şi a fost câştigat de Clubul Atletic din Cluj ( K.A.C.), care a obţinut 7 victorii, în timp ce „Universitatea” Cluj a ocupat locul 2, cu 4 victorii, dintre care: Nemeş, la 400 m garduri, a stabilit un nou record naţional.

În cadrul Olimpiadei Micii Antante, disputată în zilele de 23-24 septembrie 1923, la Timişoara, dintre atleţii clujeni selecţionaţi în echipa României, care s-a confruntat cu selecţionatele Cehoslovaciei şi Iugoslaviei, s-au remarcat: dr. Teofil Moraru, locul III la aruncarea greutăţii, Lazăr Bodea, cu locul I la aruncarea ciocanului, dr. Corcan,  locul II la aruncarea suliţei, Nemeş, locul I la 400 m garduri, dr. E. Belu, locul III la 5000 m.

Anul 1924, aduce pentru atletismul clujean, un nou titlu de Campioană naţională. În zilele de 27-28 septembrie 1924, la Cluj, campioană este  formaţia K.A.C., 7 victorii, urmată de C.A. Arad, cu 5 victorii, „Colţea”   Braşov, cu 3 victorii, (având pe Zorilă Pop şi pe Lazăr Bodea, transferaţi de la „U” Cluj), C.A.M. Petroşani, Braşovia, Timişoara, Olimpia Bucureşti.

Campionatul naţional din 1925, desfăşurat în zilele de 18-19 iulie, la Timişoara, a dat câştig de cauză Clubului Atletic Arad, urmat de Olimpia Braşov, Olimpia Bucureşti, Colţea Braşov, ş.a.m.d.

Atletismul clujean, după ce a dominat copios în primii ani, de după 1918 pe scena naţională, înregistrează, în a doua jumătate a deceniului 3 al sec. XX, o oarecare stagnare, pentru formaţia atletică pe echipe, cu toate că individual sunt unii atleţi care se remarcă în mod deosebit în aceşti ani: Péter Ludovic ( K.A.C.) în probele de 100 m, cu cel mai bun timp, de 10,6 sec., obţinut la Timişoara, pe 31 iulie 1928, iar la 200 m, cu cel mai bun timp, de 22,2 sec., obţinut la Bucureşti, în 25 septembrie 1927; universitarii: E. Kappler, Virgil Fulicea –sculptor, L. Lampert, Ion Maxim, Scorţea, Vitályos I, Vitályos II, Chivulescu, Negruţiu, Popa şi alţii.

Atleţii clubului „U” ( printre cei mai performanţi numărându-se: A. Nemeş, L. Bodea, T. Moraru, Z. Pop, E. Bellu, L.Lampert etc), câştigă trei ani consecutivi „Cupa Carol”, 1922, 1923, 1924, dobândind-o astfel definitiv.

             Atletismul clujean intre 1930-1940.

După ce, în 1921, Clujul organizează pentru prima oară în istoria atletismului românesc, campionatul ţării, în perioada următoare au fost adăpostite aici şi campionatele din 1924, 1935, 1938.

În campionatul României, ediţia a X-a din 1930, dintre atleţii clujeni sau care au activat la Cluj, se numără E. Vitalyos, campion la 400 m garduri (60,9) şi Lazăr Bodea, campion la aruncarea ciocanului (41,90m). La ediţia a XI-a din 1931, acelaşi E. Vitalyos rămâne campion la 400 m garduri (60,1), Lazăr Bodea se menţine campion la aruncarea ciocanului, dar se impune un nou atlet clujean, dr. Biro Lajos, campion la prăjină (3,20), dar şi la decatlon (6.278.010 puncte, după tabela de punctaj de atunci), în concursul ce a avut loc la Cluj, în perioada 28-29 iunie 1931.

Alături de dr. Biro Lajos, dintre atleţii clujeni, în ediţia a XII-a din 1932 a campionatelor atletice ale României, se impune Aurel Lupan, campion naţional la săritură în lungime, în timp ce, în anul următor, în 1933 (Ediţia a XIII-a), se va remarca, dintre atleţii clujeni, un autentic talent :  Kovács Adalbert, campion naţional la 100 m (10,8) şi la 200 m (23,0). Atleţii clujeni Kovács Adalbert şi dr. Biro Lajos îşi vor menţine titlurile de campioni (la 100 m, la 200 m, Kovács Adalbert; înălţime: 1,66 m, prăjină: 3,50 m, dr. Biro) şi în anul următor, 1934, la cea de-a XIV-a ediţie a campionatelor naţionale de atletism.

În 1935, la campionatele naţionale de atletism ale României, care s-au desfăşurat la Cluj, în zilele de 14-15 septembrie, Kovács Adalbert şi-a păstrat titlul la 100 m garduri şi Aurel Lupan pe cel la lungime.

La 3 mai 1936, în cadrul unui concurs atletic organizat de K.A.C. (Clubul Atletic Cluj), în proba de greutate s-au impus Herzsényi, 12,46 m, de la K.A.C., urmat de Drimus (Şoimii), Fabik (Electrica Timişoara). La înălţime a câştigat Balco, 1,75     m (K.A.C.), urmat de Herzsényi (K.A.C.), Alexandrescu (K.A.C.), Drimus (Şoimii), Rasin (Şoimii). În proba de lungime s-au impus Alexandrescu (K.A.C.) şi Drimus (Şoimii).

În anul 1936, în sprintul românesc, la campionatele naţionale, ediţia a XVI-a, care a avut loc în zilele de 28-29 iunie, la Bucureşti, s-a impus un atlet care va face cinste Clujului : I.Bejenariu, campion naţional la 100 m şi 200 m, în timp ce, în 1937, la a XVII-a ediţie a campionatelor naţionale de atletism, care au avut loc la Bucureşti, la 21-22 august, un singur atlet clujean, Kiss Győrgy a devenit campion naţional, în proba de 1500 m.

Dar pentru atletismul clujean, anul 1937 aduce şi alte satisfacţii şi perspective dintre cele mai încurajatoare. În cadrul unui concurs pentru juniori organizat de Liga Someş, la 4 iulie 1937,  la Cluj,  se înregistrează următoarele rezultate mai importante : 100 m : Nemetz (K.A.C.), Georgescu (Şoimii), Nagy (M.S.E. Târgu Mureş) ; 1000 m : Bibo (K.A.C.), Kiss (S.G. Aiud), Radazan (Şoimii) ; 110 m garduri : Bánffy M. (K.A.C.) Bánffy I. (K.A.C.), Necrulescu (Şoimii) ; 4 x 100 m : K.A.C., Şoimii ; înălţime : Győrffy (K.A.C.), Georgescu (Şoimii) , Precup (Şoimii) ; lungime : Salamon (Tg. Mureş), Kulcsár (K.A.C.), Ion Moina (Şoimii). Este prima apariţie în documentele şi statisticile noastre a multiplului campion de atletism al României, un emerit al sportului, specialist în probe de sprint (100m, 200m, ştafetă), care se dovedeşte, însă,  un adevărat atlet polivalent, concurând în primii ani la mai multe discipline atletice cu rezultate remarcabile, Ion Moina.

În cadrul unui concurs de selecţie organizat la 18 iulie 1937, la Cluj, de către Federaţia Atletică Română, s-a impus un alt mare atlet polivalent al Clujului şi al României, provenit din gruparea ”Soimii„ (mai târziu reprezentând culorile ”U„) : Pompiliu Stoichiţescu, care a câştigat probele de înălţime (173 cm), lungime (693 cm), triplu (13,39 m).

La Campionatele Naţionale din 21-22 august 1937, de la Bucureşti, Pompiliu Stoichiţescu se clasează al doilea în proba de lungime. Rezultatele pe viitor se anunţau promiţătoare.

În cadrul unui concurs atletic organizat la Cluj, la 17 iulie 1938, de către Federaţia Română de Atletism, proba de sărituri la înălţime este câştigată de P. Stoichiţescu (170 cm), iar la proba de lungime juniori câştiga Ion Moina (613 cm). I. Moina mai participă şi la proba de înălţime juniori, unde se clasează pe locul 3 cu un rezultat de 155 cm.

Dintre atletele clujene, în această perioadă se remarcă „Soimistele” Ileana şi Irina Medrea (înălţime, greutate, lungime, disc, suliţa), Taciova (lungime, 80 m garduri), Nicolae (100 m), Biriş (disc, suliţa), ştafetă de 4 x 100 femei (Nicolae, Puşcaş, Taciova, Bârlea), Bârlea (100 m, 80 m garduri, lungime) etc.

La Jocurile Balcanice de Atletism de la Atena, din 1-8 noiembrie 1939, proba de lungime a fost câştigată de clujeanul Pompiliu Stoichiţescu, iar, în proba de 4 x 100, ştafeta României, formată din clujenii Sever Coracu, Lazăr, Stoichiţescu şi Hidisan (Venus Bucureşti)  s-a clasat pe locul II, după câştigătoarea Iugoslavia.

La începutul anului 1940, o serie de noi atleţi clujeni încep să se impună: Zenide (100 m, 200 m), Ardelean (greutate), Sulyok, Spaniol, Maniu, Bădilă, Sasu, Bară.

Ultimul concurs atletic al anului 1940 şi al perioadei interbelice a fost campionatul naţional al României, organizat la Bucureşti, în zilele de 24-25 august 1940, cu o săptămâna înaintea dictatului nefast de la Viena.

Acest concurs a constituit un adevărat triumf pentru atletismul clujean : doi atleţi ( I. Moina şi P. Stoichiţescu) au coborât sub 11″ în proba de 100 m, un rezultat onorabil pentru orice ţară din Europa acelor ani (rezultatul european : 10,5“).

Începînd cu anii 1930—1931,o contribuţie deosebită în dezvoltarea atletismului clujean a adus medicul Iuliu Haţieganu, adept şi animator al sportului în general, şi îndeosebi al atletismului. De fapt şi Parcul Sportiv pe care el îl va con­strui va avea o importanţă deosebită în depistarea şi pregătirea viitorilor atleţi. Un rol deosebit 1-a avut, totodată, şi doctorul Onoriu Chetianu, la organizarea viitoarelor campionate de atletism, ce se vor desfăşura la Cluj. Stradaniile lui şi ale altor pasionaţi, printre care şi dr.Arnautu, se vor vedea prin anii 1936-1937, când se poate vorbi de o epocă de aur a atletismului clujean. Apar stele de prima mărime, care vor străluci ani de zile pe fir­mamentul atletismului românesc. Încercăm să amintim pe câţiva din atleţii deosebiţi ai acestei perioade. Cred că e cazul să începem cu “Pompi” Stoichitescu, atlet desăvârşit, sportiv multilateral şi camarad agreabil, care uimeşte specialiştii prin dezinvoltura cu care câştigă probe atletice atât de diferite. Apoi, Dr. Sever Coracu,  talent polivalent care oscilează câtva timp între sprint şi lungime, pentru ca, pînâ la urmă, să devină un demn slujitor al zeului fotbal. Tot acum, se remarcă Ion Zenide şi Bejenaru, excelenţi sprinteri, prăjinistul Florin Stinghie, semifondistul  Mircea Gogonea, talentaţii fraţi Sulyok şi, în sfîrşit, fenomenalul Ion Moina. În atletismul românesc, “MOCI” este o figură singulară, campion sau recordman al ţării la l00 m, 200 m, 300m, 400m, 500 m, lungime, triplusalt şi pentatlon, cvadruplu campion balcanic în 1947, asul pistelor europene din anii 1946-1950, a stabilit la 28 august 1946, la Predeal, un record de 10,4“ pe 100 m, care a înfruntat timpul două decenii. Chiar astăzi încă, la noi în ţară, această cifră este o “rara avis”. Revenind la anii sfârşitului deceniului al IV-lea şi începutul celui de al V-lea, să ne amintim de cele două celebre ştafete de 4×100 m : Moina – Stoichitescu – Sulyok – Coracu şi Moina – Zenide – Stoichitescu – Coracu, care în înfruntarea cu consacra­tele echipe ale cluburilor bucureştene Venus, Viforul Dacia sau Stadiul Român au obţinut victorii clare.

Anii bejeniei de la Sibiu, 1940-1945

Activitatea acestei secţii s-a desfăşurat pe stadionul de „Sub Arini”. Pista era bine îngrijită, având şi gropi pentru sărituri şi aruncări. Alături de secţia de fotbal, atletismul era mândria Universităţii în refugiu. Lotul atletic era format din: Ion Moina, Stoichiţescu P., Coracu S., Zenide I., Baciu C., Negruţiu T., Strâmbu I., Sârbu I., Turcu Maria, Ritivoi Ileana, Român Mariana, etc. A câştigat campionatul naţional de atletism chiar în toamna primului an de refugiu. De reamintit este faptul că în 30 iulie 1941, Ion Moina bate recordul naţional la 300 m plat cu 36,3, apoi în toamnă pleacă la Bucureşti ca student la Institutul de Educaţie Fizică. Moina revine la „U” în 1944, când la campionatele naţionale de la Predeal, universitarii se clasează din nou pe locul I cu 94 de puncte, înaintea Stadiului Român şi Atletic Club Român. La acest concurs, Ion Moina câştigă în mod strălucit cursa de 100 şi 200 m. La fel, ştafeta de 4 ori 100 m, formată din Moina-Stoichiţescu-Zenide-Coracu, ocupă locul I cu timpul de 45,5”. Pentru a ilustra activitatea intensă de atletism şi rezultatele bune obţinute în timpul refugiului la Sibiu prezentăm mai jos rezultatele concursului inter-universitar din 24 iunie 1943, în care campionii universitari au primit premii şi diplome din partea profesorului Iuliu Haţieganu, rectorul universităţii. Iată rezultatele obţinute cu acest prilej: 100 m Angelescu R. 11,5”; 400 m Rusu T. 55”; Gogonea M. 1500 m 4’49”; Rusu Tiberiu 3000 m 11’30”; Stoichiţescu P. înălţime 178 cm; Stoichiţescu P. lungime 642 cm; Negruţiu T. greutate 13,40 m; Negruţiu T. disc 39,45 m; Berbecaru D. suliţă 51,18 m; Baciu C. prăjină 3,50 m.”[2]

Atleţii“U”-işti au stabilit în această perioadă de 5 ani câteva recorduri naţionale notabile, dintre care amintim: 10,5” pe 100 m, record stabilit de Ion Moina la 1 august 1942, la Predeal. Tot Ion Moina îmbunătăţeşte, într-un an, de 3 ori recordul naţional pe 200 m: 21,9”, la Bucureşti, în 8 august 1942, 21,8”, tot la Bucureşti, în 24 iulie 1943, 21,4” la Predeal, în 22 august 1943. Acest rezultat era considerat (până în 1962) drept una dintre cele mai mari performanţe româneşti din toate timpurile (cea mai bună fiind tot a lui Ion Moina, 21,3”, la Cluj, în 21 iunie 1948), alături de Ion Moina se remarcă şi Ion Zenide, care în 28 februarie 1943, la Predeal, reuşeşte un timp excelent de 21,5” pe 200 m.

La Campionatele Naţionale de atletism ale României din anul 1941, care au avut loc în zilele de 30 – 31 august la Bucureşti, Ion Moina a câştigat 2 titluri de campion naţional (100 m, 200 m), iar Pompiliu Stoichiţescu, titlul de campion la triplu salt (13,83 m).

În ediţia din 1942, tot la Bucureşti, Ion Moina a cucerit 3 titluri de campion (100 m, 200 m, pentatlon), iar la 23 – 24 iulie 1943, la Bucureşti, alte 5 titluri de campion naţional (100 m, 200 m, 400 m, lungime, pentatlon).

În anul 1944, Campionatele Naţionale de Atletism au avut loc la Predeal. Atleţii universitari clujeni s-au dovedit, din nou, cei mai buni din ţară, cucerind prin Ion Moina, titlurile naţionale la: 100 m, 200 m, lungime, triplu salt, Ion Zenide la 400 m şi ştacheta de 4 x 100 m, 4  x 400 m.

La 22 august 1944, Gazeta Sporturilor sublinia performanţele atletice ale lui Ion Moina, Pompiliu Stoichiţescu, Ion Zenide, Sever Coracu (3 locuri II), remarcând locul I obţinut de atleţii clujeni în clasamentul general, cu 94 de puncte, la 27 respectiv 37 de puncte diferenţă de ocupantele locurilor II şi III.

Alături de atleţii deja citaţi, trebuie amintiţi şi ceilalţi sportivi universitari clujeni clasaţi pe listele celor mai buni 10 performeri ai României pe anii 1941 – 1944: I.Bejenariu(100 m, 200 m, 400 m), L. Bădilă (aruncarea suliţei)[3].

Atletismul are străvechi tradiţii în Cluj, precum şi rezultate pe măsură. Cei mai îndreptăţiţi prezentatori ai activităţii atletice clujene ( Dr. Ion Arnăutu şi Prof. Dorin Almăşan) care, în anul 1968, în materialul “Din întunericul atletismului clujean” scriau: “După terminarea războiului, sportivii clujeni se întorc în oraşul lor, începând din nou să se pregătescă pentru concursuri. Este o epocă de puternic avânt colectiv, o perioadă de entuziasm şi de particapare a maselor în întreceri sportive.” “Cupa Tineretului Muncitor”,”Cupa Unităţii Tineretului” şi alte competiţii populare descoperă elemente talentate.

Se remarcă, în acestă perioadă: dr. Sergiu Macavei (săritura în înălţime), Tiberiu Negrutiu (disc şi greutate), Toth Elizabeta (80 de m garduri), Ileana Birlea (sprint şi garduri), Luiza Ernst (sprint şi lungime), surorile Medrea, sprinterul Toma şi alţii.

Imediat după aceşti ani, apare o generaţie de sprinteri şi demifondişti care vor concura cu succes în ţară şi peste hotare. Iată câţiva dintre ei : Ilarie Magdas, Mircea Pop, Aurel Palade-Ursu, Grigore Cojocaru, Virgil Grobei, Traian Sudrigeanu. Generaţia atletelor este la fel de valoroasa, reprezentată mai ales de sprintere, semifondiste şi săritoare: Alexandra Sicoe, Ema Conrad, Marilis Cutui, Nina Pasciuc, Leontina Holhos, Dora Copandeanu-Pop, etc.

Alte individuaităţi atletice de prestigiu, care se remarcă în deceniul al şaselea sunt: Gabriel Grigorescu, aruncător de greutate, campion al ţării în 1953 şi 1954, alt aruncător de greutăţi, şi el campion al ţării, Constantin Cretu, Traian Chitul, valoros săritor în lungime şi triplusalt, triplusaltistul Constantin Ene şi campionul mondial universitar la săritura în înălţime (Torino 1959),  Cornel Porumb.

Apropiindu-ne de generaţia contemporană, ne vom opri, la început, la soţii Ana Besuan şi Kurt Sokol, amintind că ea a fost campioană a Festivalului Internaţional al Tineretului, la 100 m. (1962, Helsinki) iar el, de mai multe ori, campion şi recordman al ţării la decatlon, precum şi campion balcanic.  Pomenind şi de fostele talentate junioare, Sanda Tanase şi Mariana Toader, ajungem aproape de anii noştri. Remarcăm în primul rând cuplul de decatlonişti Andrei Şepsi şi Vasile Bogdan, din a caror frumoasă rivalitate sportivă s-au născut rezultate de valoare. De asemenea, rezultate bune au obţinut demifondistul Florin Purghel, alergătorul de garduri Tiberiu Szatmary, săritoarea de înălţime Draga Comsa, alergătoarea de garduri Mariana Nedelcu, semifondistul Alex Moldovan, alergătorul de garduri Alexandru Imbroan, pentatlonista Anca Hoinărescu, aruncătoare de suliţă Eva Zorgo şi deosebit de valorosul saritor de lungime Vasile Sărucan. Vom incheia această enumerare cu Ileana Gergely-Silai, câştigătoarea unei medalii olimpice de argint la J.O. de la Mexico City (1968).

Nu putem, fireşte, în aceste succinte rânduri să amintim pe toţi atleţii clujeni. Suntem convinşi că au mai fost încă destui care prin rezultatele, prin comportarea lor îşi vor avea locul într-o viitoarea istorie a sportului clujean. Fie că au făcut parte din cluburi şcolare, universitare sau muncitoreşti, fie că au fost reprezentanţi ai cluburilor U, KAC,Vasas, Şoimii, Haggibor, U.E.C, C.S.M. sau S.S.E. ei au apărat culorile cluburilor lor şi  ale oraşului.

E cazul, credem, ca în încheiere să aducem cuvinte omagiale antrenorilor, profesorilor, conducătorilor, arbitrilor, tuturor animatorilor atletismului din oraşul nostru, care, alături de sportivi, au contribuit în bună măsura la dobândirea succeselor.Vom începe cu dr. Ioan Arnăutu, de care se leagă istoria atletismului clujean. Prin anii 1932-1938 fost sportiv de performanţă, atlet multilateral, el a devenit, apoi, antrenor şi  a crescut, cu pricepere şi migală, generaţii de atleţi pe care le-a trimis apoi să cucerească lauri pe pistele ţării şi ale Europei.

Enumerăm, în continuare, într-o aproximativă ordine cronologică, pe câţiva din cei care au contribuit la evoluţia atletismului din Cluj: Somodi Ştefan, Boldiş Vasile, Covaci Adalbert, Ioan Arnăut, Kiss Gheorghe, Hegedüs Alexandru, Nicolae Dragomir, Paşcalău Marian, Biro Gheorghe, Nagy Péter, Olteanu Dumitru, Traian Chitul, Mircea Dumitrescu, Leontina Holhoş, Silai Paul, Kilény Péter, fraţii Davidovici, Valentin  Moisescu, Traian Bocu, Mircea Alexei, Monea Gheorghe, Bogdan Vasile, Sarucan Laszlo, Raduly Karol, Macelaru Ioan, Theil Toma, Crisan Iosif, Nagy Stefan, Kanizsai Magda, Tatar Calin, etc.”        

           STATISTICI, CLASAMENTE

Participări la Jocurile Olimpice. 1952 – Helsinki: Alexandra Taifas, 200 m; Emma Konrad-Jenei, 100 m; 1960 – Roma: Cornel Porumb, săritura în înălţime, 2,03 m, locul XI; 1972 – Munchen: Eva Zorgo, aruncarea sulitei, locul XII; 1976 – Montreal: Eva Zörgö, aruncarea suliţei, locul VIII; 1980 Moscova: Eva Zörgö, aruncarea suliţei, locul VII.

Participări la Campionatele mondiale universitare. 1959 – Torino: Cornel Porumb, săritura în înălţime, locul I, 2,01; Eva Zörgö, aruncarea suliţei, 3 participări: 1975 – Roma, locul III; 1977 – Sofia, locul V; 1979 – Ciudad de Mexico, locul I. 1999 – Palma de Mallorca, Eva Miklos, locul 13.

Participări la campionatele europene.  1968 – Leipzig: Bogdan Vasile, decatlon, locul VI;1971 – Helsinki: Bogdan Vasile, decatlon, locul 14; 1974 – Roma: Bogdan Vasile, decatlon;1978 – Praga: Eva Zörgö, aruncarea suliţei, locul V; 1993 – San Sebastian: Szarucan Laszlo, locul VI; 1997 – Ljubljana: Eva Miklos, lungime locul IV şi 100 mg locul II; 1999 – Goteborg: Eva Miklos, 100 mg locul III şi lungime locul III.

Finala Cupei Europei. 1976 – PoianaBraşov, Vasile Bogdan, decatlon, locul VI;1979 – Torino, Eva Zörgö, aruncarea suliţei, locul I. 2001 – Gateshead, Eva Miklos, locul V; 2002 – Bremen, Eva Miklos, locul V.

Participări la Jocurile Balcanice. Ion Moina – 7 titluri la 100m, 200m, 400m, lungime, ştafete; Vasile Bogdan – 7 titluri de decatlon; Kurt Sokol – 4 titluri de decatlon; Cornel Porumb – 2 titluri la săritura în înălţime; Traian Sudrigean – 2 titluri la ştefata 4x400m. Câte un titlu: Pompiliu Stoichiţescu, săritura în lungime; Marilis Cuţui, cros; Eva Zörgö, aruncarea suliţei; Mircea Pop şi Ilarie Măgdaş, ştafetă 4x100m.

Clasament al deţinătorilor de titluri de campioni (individuale, ştafete, echipe). Ion Moina -20, Sarucan Vasile – 15,Zorilă Pop – 8, Kurt Sokol – 8, Bogdan Vasile – 8, Eva Miklos – 8, Pompiliu Stoichiţescu – 6, I. Bejenariu – 6, A. Palade–Ursu -6, Traian Sudrigean – 6, Ilarie Măgdaş – 6,  Cornel Porumb – 3, Alexandra Taifas-Sicoe – 27, Eva Zörgö-Raduly – 12, Marilis Cuţui – 9, Ileana Bârlea -8, Nina Pasciuc -8, Ilona Miklos 4, Dora Copândeanu 4.

        

BASCHET

 Baschet masculin

În acest sport, atât la fete cât şi la băieţi, Clubul Sportiv Universitatea Cluj s-a dovedit a fi unul din cele mai puternice centre sportive din ţară, cu numeroase ramificaţii internaţionale şi chiar un produs la nivel N.B.A., pivotul Ghita Muresan.­

Iniţiative şi acţiuni de popularizare şi practicare a jocului de baschet la Cluj au loc în şcoli încă din anul 1938, primele panouri şi coşuri sunt instalate în curtea Gimnaziului Catolic. Practic însă, jocul cu mingea la coş îşi face apariţia la Cluj cu începere din anul 1940, după cedarea Adrealului de Nord, Ungariei. Învăţarea şi practicarea baschetului se realizează mai întâi în Universitate, odată cu formarea Clubului atletic (K.E.A.C.) şi, mai apoi, din 1942, şi în mediul şcolar. Un rol important în această acţiune de extindere a practicării baschetului l-a avut profesorul Adalbert Kovács, mare pasionat al baschetului, căruia i se datorează introducerea acestuia în programul orelor de educaţie fizică din şcoli, precum şi dotarea terenurilor de joc cu panouri şi coşuri.

Un moment important în activitatea baschetbalistică clujeană îl reprezintă participarea echipelor feminine şi masculine la “Ziua Sporturilor” din toamna anului 1945. Aici, formaţia Şerban Al.,Şerban N., Rusu Gh., Király N. şi colegii lor, se clasează pe locul III.

În aceşti ani, scolarii îşi desfăşoară competiţia lor tradiţională, “Cupa ziarului Vilagossag”. În această competiţie se evidenţează liceele: Unitarian, Reformat, Bariţiu, Şcoala Tehnică de Pielărie şi Mecanică. Aceste echipe furnizeză în fiecare an jucători şi jucătoare echipelor sindicaliste.

Districtul de baschet organizează primul campionat orăşenesc în anul 1947, care a fost câştigat de “Dermata”, echipă care obţine astfel dreptul de participare la prima divizie naţională, alături de alte 4 echipe bucureştene şi câte una din Târgu Mureş, Oradea şi Ploieşti. ”Dermata” se clasează pe locul V.

Secţia de baschet a Clubului „Universitatea” a fost înfiinţată în anul 1947, coexistând cu cea a Universităţii Bolyai, B.E.A.C., ce avea în frunte pe mai vechiul susţinător al baschetului în oraşul Cluj, prof. Ad. Kovács. Cele două secţii universitare se vor uni în decembrie 1948 în cadrul Clubului Sportiv Universitar (C.S.U.) Cluj, ce îşi va schimba, din anul 1950, numele, în Ştiinţa Cluj.

În perioada 1947-1950, campionatele naţionale s-au desfăşurat după sistemul calificărilor; fază pe oraş, zonă, interzonal şi turneul final. În acest interval, echipele – masculină şi feminină ale clubului – nu se califică în fazele superioare ale campionatului, ele clasându-se pe locurile secunde în faza pe oraş. În această perioadă, ca şi în cea următoare, atât la fete cât şi la băieţi, activitatea se concentra la Asociaţia Sportivă Dermata, ulterior numită Flamura Roşie. În anii 1951-1952, sistemul de desfăşurare a campionatului suferă unele modificări, dar nici în această perioadă echipele nu reuşesc să depăşească faza orăşenească. La masculin, secţia de baschet a C.S.U. Cluj (Ştiinţa) participă la campionatele naţionale cu două echipe, de fapt: C.S.U. Cluj I şi C.S.U. Cluj II, şi avea în componenţă, printre alţii, pe următorii: I. Deak, Fr. Barabaş, L. Taloş, E. Rusu, I. Szilassi, V. Chiorean, M. Popiţan, Marosi Pál, M. Milea, C. Moldovan, H. Nicoară, I. Budişan, Bajka Pál, I. Farcaş, I. Ştirbu, I. Herţa, M. Pop, I. Aszálos, Şt. Cosma, V. Ilieş. Antrenor al echipei este Francisc Barabaş, în acelaşi timp şi jucător, iar secretar al secţiei, Mircea Benea.

După o ediţie, campionatul divizionar se desfiinţează, întrecerile având loc pe zone şi turneu final. În anii 1949-1951, întâietatea pe oraş este disputată între echipele ASA Cluj, “Dermata”, CSU şi Metalul. Doi ani la rând câştigă militarii cu echipa formată din Gámentzi, Pop, Lukács, Gyárfás, Liţă şi colegii lor adunaţi din Târgu Mureş, Oradea, Bucureşti şi Cluj. Ei ajung de două ori până în turneul final.

În anii 1949 şi 1950, se organizează “Cupa Oraşelor”, animată competiţie, la care, pe lângă centrele provinciale, mai participă şi capitala cu o formaţie de tineret. Ambele competiţii sunt câştigate de sportivi clujeni. Finalele s-au disputat în nocturnă, la stadionul oraşului, în faţa unor tribune pline de spectatori.

Anul 1949 găseşte cele două secţii universitare de baschet, Universitatea şi B.E.A.C., fuzionate în cadrul Clubului Sportiv Universitar (C.S.U.) Cluj, devenit din 1950, Ştiinţa.

Campionatele feminine şi masculine din 1951 au o însemnătate deosebită. Echipa calificată în turneul final promovează în Categoria A , competiţie care, de la această dată, se desfăşoară fără întrerupere. S-au calificat şi au promovat în Cat. A., echipa “Dermata”, la băieţi şi CSU, la fete.

În anul 1952, echipa de băieţi ajunge în faza interzonală, desfăşurată la Roşiorii de Vede, dar nu reuşeşte să se claseze decât pe locul doi şi astfel nu poate participa în faza pentru promovare.

În perioada 1950-1952 au activat ca jucători în echipa de băieţi: Francisc Barabás (jucător şi antrenor­), Liviu Taloş, Emil Rusu, Vasile Chiorean, Mircea Pop, Horia Nicoară, Ioan Ştirbu, Ion Herţa, Bajka Pál, Mircea Popiţan, Ion Budişan, Cornel Moldovan, Mircea Milean, Aurel Ciortea, Farkas István şi Szilassi Iuliu.

În anul 1953, cei mai buni opt jucători ai echipelor masculine au fost împrumutaţi divizionarei A. “Flamura Roşie”. Lotul rămas a fost:  Ion Budişan, Kovács Sándor, Alexandru Mihăilă, Józsa György, Szalma Ioan, Ioan Herţa, Ştefan Cosma şi Vasile Chiorean. În campionatul de calificare din acest an, echipa a ajuns în faza interzonală (desfăşurată la Satu Mare), clasându-se pe locul trei. Antrenor : Vasile Chiorean.

Istoria se repetă şi în anul 1954, dar apar primele succese ale echipei de băieţi, în anul următor (1955), când echipa, intarita cu jucătorii împrumutaţi la “Flamura Roşie” Cluj, unde câştigaseră experienţă de competiţie, sub titulatura IMF-Progresul Cluj, se clasează în faza finală a campionatelor de calificare pe locul doi, după “Progresul Arta” Bucureşti, promovând pentru prima dată în divizia A, loc pe care  nu-l vor mai părăsi.

Lotul echipei promovate a fost: Vasile Chiorean, Ion Ştirbu, Ion Sabo, Horia Nicoară, Ovidiu Lupşa, Adrian Radu, Traian Litan, Ion Budişan, Ştefan Cosma, Victor Gorschi şi Lisai Petru, antrenor fiind apreciatul tehnician Gheorghe Rusu.

În anii 1953 şi 1954, echipa activează pe lângă Catedra de Educaţie Fizică a Universităţii şi participă la turneele finale de calificare pentru divizia A desfăşurate la Satu Mare şi Braşov; fără reuşită, însă. Noua sa denumire este Ştiinţa Babeş-Bolyai; iar antrenor, Gheorghe Rusu.

În campionatul anului 1956, cu acelaşi lot de jucători, echipa se clasează pe locul al XI-lea, realizând numai 5 victorii, dar, în urma unor jocuri de baraj, reuşeşte să-şi menţină locul în divizia A.

În anul 1957, echipa, acum sub numele de Ştiinţa I.M.F., ocupă locul al VII-lea în campionat. Antrenorul Gh. Rusu va funcţiona la echipă până la sfârşitul campionatului 1957/1958. Cel care îi va urma la conducerea tehnică a echipei va fi Alexandru Şerban, acelaşi care pregătise echipa feminină universitară a Clujului, campioană naţională în anii 1953 şi 1954. Echipa masculină Ştiinţa I.M.F. îşi va întări lotul pe parcurs prin venirea lui M. Ionescu, Aug. Zeriu, N. Gusan, El. Sárossi care, alături de M. Albu, M. Bugnariu, I. Vizi, H. Demian, V. Chiorean, Tr. Litan, H. Nicoară şi Adr. Radu vor constitui o formaţie ce se va afirma constant şi tot mai puternic în anii următori. Sala de la  ”Dermata” devine neîncăpătoare pentru public, ca urmare, competiţiile se mută în Sala Armatei, care, între anii 1955-1958, este scena unor confruntări electrizante, între Ştiinţa şi celelalte  echipe puternice din ţară. Nici tribunele suplimentare nu pot asigura atâtea locuri câte se cereau. Formaţia: Demian, Cernea, Albu, Stroie, Vizi şi coechipierii lor cu antrenorul  Sárossy Elemér nu pot trece  de virtuoşii de la C.C.A., clasându-se de trei ori pe locul secund. Mulţi dintre jucătorii ce aveau să întărească formaţia universitară proveneau de la concitadina sa, echipa Constructorul, la cârma căreia se instalase fostul antrenor al studenţilor, Gh. Rusu. Cu lotul substanţial înnoit, asadar, beneficiind de condiţii mai bune de pregătire, echipa reuşeşte să se claseze în campionatul 1958/1959 pe locul al II-lea, în urma echipei militare, C.C.A. reuşind să întreacă echipe ca Dinamo Bucureşti şi Târgu Mureş, Olimpia MI Bucureşti şi toate celelalte echipe. Lotul de bază folosit la acest campionat a fost: Vizi Imre, Mircea Bugnariu, Adrian Radu, Mihai Albu, Mircea Ionescu, Litan Traian, Nicoară Horea, Vasile Chiorean, Horia Demian şi Sárosi Elemér.

Vizi Imre promovează în echipa naţională a ţării şi participă în acest an la cea de a XI-a ediţie a campionatului european de la Instanbul, la un turneu internaţional desfăşurat la Liubliana şi la ediţia a VI-a a Balcaniadei de la Bucureşti.

În campionatul 1959/1960, echipa va avea din nou o comportare foarte bună, clasându-se a III-a, după echipele C.C.A. şi Dinamo Tg. Mureş. N. Viciu şi V. Stroe vor întări lotul echipei universitare. I. Vizi, H. Demian şi M. Albu vor fi selecţionaţi în lotul echipei naţionale. Se afirmă tot mai puternic marele jucător care a fost Mihai Albu, contribuţia sa la succesele echipei fiind hotărâtoare. Excepţionalul talent al lui Mihai Albu, calităţile sale deosebite îl vor impune ca pe unul din cei mai buni jucători români din toate timpurile. Ca o recunoaştere a ridicatei sale clase, va fi selecţionat în echipa Europei cu ocazia unui meci jubiliar. Lotul echipei se va întregi cu Till, Popescu, Doca, Pop.

În anul 1959-60, echipa continuă performanţa foarte bună obţinută în anul precedent şi se clasează pe locul trei, după echipele CCA şi Dinamo Tg Mureş. Lotul echipei este completat de sportivul Nicolae Viciu, student la Institutul Politehnic Cluj. În lotul naţional sunt cooptaţi, pe lângă Vizi Imre, Horia Demian şi Mihai Albu. Aceştia participă la cea de a V-a ediţie a Balcaniadei desfăşurată la Sofia, apoi la două turnee în, R.S. Cehoslovacia şi URSS.

În campionatul următor, cel din 1960/1961, echipa ocupă locul al V-lea. Lotul celor trei selecţionabili se măreşte cu N. Viciu. Se cuvine să amintim aici de conducătorul secţiei de baschet, regretatul doctor Mircea Ciupe, ca şi de dr. Nicolae Balkani, de asemeni, mare susţinător ai baschetului universitar clujean.

Echipele de juniori “Ştiinţa” şi Clubul Sportiv (antrenor Sárossy şi Bodoni) promovează o serie de jucători în formaţiile superioare: Horia Demian, Matei Rührig, Bogdan Culi, H. Geomolean, Rusu, Kun, Ronai. Aceştia sunt doar câţiva dintre ei. Numărul mare de jucători impune înfiinţarea echipei “Politehnica”, care promovează în Categoria A. Clujul are câte două echipe masculine şi două feminine în categoria A, a doua echipă fiind A.S.A. Cluj (la fete), condusă de antrenorul Nicolae Martin.

Echipele clujene au ocupat întotdeauna locuri fruntaşe în clasament. Au dat baschetului reprezentanţi de marca, precum: Gh. Rusu, E. Sárossy, Till, M. Albu, Wilwerth, M. Rührig, Gh. Român, Gh. Oczelák, M. Zdrenghea, M. Barna la băieţi şi surorile Cristea, Rostás, Bereczki, Albu A., Sebestyén la fete. Dintre jucătorii clujeni, un loc deosebit trebuie acordat lui Albu Mihai, Demian Horea şi Rührig Matei, personalităţi marcante ale baschetului românesc.

Un aport însemnat au adus baschetului activiştii secţiilor şi comisiilor orăşeneşti, oameni inimoşi care au asigurat condiţii bune desfăşurării activităţii practice, astfel: Szaniszló, Dézsi, Nagy, Benea, Moraru, Dr. Bálkány, Dr. Ciupe, Maniu, Tiţei, I. Proinov în cadrul secţiilor, iar Rusu, Şerban, Sztupyár, Gagea, Pop C., în cadrul comisiilor au desfăşurat o activitate neobosită, servind baschetul cu devotament.

Antrenorii: Sárossy E., V. Geleriu, N. Martin, Mureşan, Pop Horea au fost numiţi antrenori ai loturilor naţionale, reprezentând baschetul românesc în confruntările internaţionale.

Clujul a dat baschetului, în prímele doua decenii de activitate, un maestru emerit al sportului şi şapte maeştri ai sportului.

3. Deceniul 1961/1962 – 1971/1972. Este un deceniu din istoria secţiei de baschet masculin a lui „U” care poate fi considerat cel al consolidării, al continuării tradiţiei ce începuse deja să se formeze. În anul 1960-61, echipa ocupă locul 5 în devizia A, după CCA, Dinamo Tg. Mureş, Dinamo Bucureşti şi Rapid Bucureşti.

În acest an, din lotul Universităţii Cluj, au fost  incluşi, în echipa naţională: Horia Demian, Vizi Imre, Mihai Albu şi Nicolae Viciu. Ei iau parte, ca şi componenţi ai echipei naţionale, la campionatele europene de la Belgrad (unde reuşesc să învingă echipa Jugoslaviei), la Balcaniada de la Skoplije şi la Universiada de la Sofia. Antrenor în această perioadă este prof. Elemér Sárossi, mai vechi jucător al echipei. Locuri fruntaşe în continuare: în campionatele 1961/1962 şi 1962/1963 locul al II-lea în clasament, precum şi alte locuri aproape de podium în campionatele următoare. Iată lotul de jucători al acelei perioade: Demian, Vizi, Cernea, Bugnariu, Stroe, Albu, Enea, Ionescu, Barczi, Berinde, Bálint, Bogdan. Kun, Gubeş, H. Pop, Rührig, Prie, Moldovan, Dăianu. După ce Mihai Albu, în toamna anului 1963, se va transfera la Dinamo Bucureşti, steaua unui alt mare jucător al lui „U” va începe să strălucească. Acesta este Matei Rührig, jucător cu totul excepţional, care va „sfinţi” vreme îndelungată, prin prezenţa şi prestaţiile sale, terenul de joc dintre cele două panouri. Organizator de joc lucid, se va impune prin constanţa randamentului său deosebit, prin dăruire şi conştiinciozitate.

Începând cu campionatul 1961-62, echipa a fost condusă de profesorul de educaţie fizică Sárosi Elemér, plecat ulterior definitiv în ţara vecină – Ungaria.

„Câteva cuvinte despre felul cum se desfăşoară jocurile de baschet în deplasare, în acea vreme. La Bucureşti , în sălile Floreasca, Dinamo, Rapid, în condiţii foarte civilizate, cu arbitri imparţiali şi oficiali competenţi. Un public cunoscător, printre ei foarte mulţi susţinători ai echipei “Ştiinţa” Cluj. În provincie, un cu totul alt aspect. Săli neîncălzite, cu zgură la Oradea, Timişoara, săli mici, neregulamentare, la Iaşi şi la Craiova. În aceste oraşe, mai ales la cele din urma, era foarte greu de câştigat, datoritâ publicului prea înfierbântat, de multe ori cu o comportare necivilizată, uneori agresiv (de ex. Horia Demian a fost împuns în coapsă în timpul unei acţiuni sub panou cu un ac de injecţie); arbitrii erau timoraţi de comportarea unui public care dorea cu orice preţ şi cu orice mijloace să câştige echipa locală, care de altfel era mult inferioară echipei noastre. Arbitrii aveau teamă de un eventual contact direct cu publicul în timpul sau după joc, prestaţia lor fiind în mod negativ în acest fel. Oficialii de la masă trebuiau supravegheaţi în permanenţă pentru că treceau în foaia de arbitraj coşurile marcate de noi, la ei, greşelile personale ale lor, la jucătorii noştri, manipulau cronometrul şi altele.

Spre deosebire de acestea, publicul din Cluj, de fiecare dată când echipa disputa jocurile pe teren propriu, fie în sala “Clujana”, sala “Armatei” sau Sala Sporturilor, venea şi umplea până la refuz aceste săli, încurajând echipa în mod sportiv, civilizat şi cu aplauze la prestaţia sportivilor din echipele adverse. Aceştia plecau acasă în majoritatea cazurilor mulţumiţi de spectacolul oferit de jucătorii echipei “Ştiinţa” Cluj, care rareori pierdeau jocurile disputate acasă. Mulţi dintre aceşti spectatori pot fi văzuţi şi azi în Sala Sporturilor aplaudând performanţele actualei echipe masculine şi feminine. Cinste lor!”

În anul 1961-62 şi 1962-63, echipa “Ştiinţa” Cluj se clasează pe locul doi în urma echipei CCA. Din nou unii dintre sportivii noştri sunt selecţionaţi în lotul naţional: Horia Demian, Nicolae Viciu, Mihai Albu şi Spiridon. Ei vor participa la Balcaniadele de la Atena şi Instanbul şi la campionatele europene de la Wroclaw (Polonia).

În perioada 1960- 1965, din lotul de jucători ai lui „U” au plecat: Mihai Albu la Dinamo Bucureşti, Adolf Cernea ( Dinamo Bucureşti), cei doi (împreună cu Horia Demian şi Mircea Bugnariu şi Emerik Vizi) alcătuind scheletul echipei din anii 1959-1963.

„Tripleta de aur” (din păcate nu „cvintetul de aur”) a Universităţii Cluj, în acei ani, a fost formată de Emerik Vizi, Matei Rührig şi Horia Demian. Alături de ei se mai afirmă Stăvariu şi Ronay.

Din sezonul 1965/1966, profesorului E. Sárossi, la conducerea tehnică a echipei, îi va succede dr. Mircea Bugnariu, jucător, şi el, până de curând. Îşi va încheia cariera de antrenor după campionatul 1971/1972. Timp suficient însă pentru a demonstra realele sale calităţi de tehnician şi pedagog. În campionatele 1965/1966, 1966/1967, 1969/1970 echipa va urca pe podium, obţinând medaliile de bronz. În campionatele 1967/1968 şi 1968/1969 ocupă poziţia a V-a în clasament. Lotul acestor campionate: Demian, Vizi, Geomoleanu, Prie, Rührig, Ronay, Moraru, Zdrenghea, Kun, Stăvariu, Mathe, Ionescu, Moldovan, Andreiţu, Dăianu, Bogdan, Şimon, Laurian, Român, Antal, Bálint.

4. Perioada 1972-1994. Începând cu anul 1972, echipa îl va avea la conducerea tehnică pe prof. Vasile Geleriu. Tehnician cu mare experienţă, beneficiind de aportul unor jucători de reală valoare, dar, în primul rând, asigurând echipei o pregătire corespunzătoare, reuşeşte obţinerea unor rezultate dintre cele mai bune. În întâlnirile directe cu veşnic pretendentele la titlu, Dinamo şi Steaua, victoria a aparţinut, în dese rânduri, studenţilor clujeni. Iată câteva din aceste rezultate şi pe câţiva din autorii lor:

Campionatul 1972/1973, locul al III-lea, după Steaua şi Dinamo. În lot: H. Demian, T. Ursache, Şt. Nagy, P. Ronay, V. Zdrenghea, Al. Antal, I. Vizi, Şt. Mathe, M. Rührig, I. Kun, Aug. Schuller. Campionatele 1975/1976, 1976/1977, 1977/1978, de asemeni, locul al III-lea, în urma aceloraşi echipe. Apar multe nume noi: M. Crăciun, C. Voicu, Gh. Român, Ad. Mihalache, V. Moisin, M. Banu, S. Vidican, M. Dumitru, Ad. Diaconu, I. Dragomir, Mircea Barna, acesta din urmă, un superjucător a cărui contribuţie la obţinerea acestor rezultate a fost determinantă. În continuare: campionatul 1979/1980, locul al VII-lea; campionatul 1980/1981, locul al VII-lea; campionatul 1981/1982, locul al X-lea. Alte nume noi în loturile acestor ani: M. Bertz, Gh. Dăian, Z. Gellert, D. Mara, H. Nicoară, M. Rotaru, S. Coşarcă, At. Szabó, Tr. Trif.

În campionatul 1972-1973, a obţinut locul III, după Steaua, şi Dinamo, cu următorul lot: Horia Demian, Teodor Ursache, Stefan Nagy, Péter Ronay, Vasile Zdrenghea, Alexandru Antal, Emeric Vizi, Stefan Mate, Matei Rührig, Iosif Kun, August Schuller;

În campionatul 1975- 1976, a obţinut locul III după: Dinamo, Steaua, cu următorii jucători: Matei Rührig, Marius Craciun, Cornel Voicu, Gheorghe Român, Ştefan Nagy, Adrian Mihalache, August Schuller, Viorel Moisin, Marinel Banu, Ştefan Matè, Mircea Barna, Sorin Vidican;

În campionatul 1976- 1977, a obţinut locul III, după: Dinamo, Steaua, având lotul: Gh. Român, Marius Crăciun, Matei Rührig, Mircea Barna, August Schuller, Ştefan Mate, Sorin Vidican, Adrian Mihalache, Marinel Banu, Viorel Moisin, Marian Dumitru.

În anul competiţional 1977-1978, un alt loc III, după: I, Steaua şi II, Dinamo, având în lot pe: Mircea Barna, Crăciun Marius, Român Gh., Rührig Matei, Voicu Cornel, Schuller August, Mate Ştefan, Moisin Viorel, Banu Marinel, Mihalache Adrian, Diaconu Adrian, Dragomir Ion.

Au mai jucat la „U”: Niki Dăian, Horea Alexandru Geomolean, Culi Bogdan, Prie, Voicu Moldovan, Banu Valentin, Jakab Mihai, Sabău Ion, Prică Mircea, Bretz Hans Martin, Dăian Gheorghe, Gellért Zoltán, Herbert Klaus, Mara Daniel, Mynio Robert, Nicoara Horia, Mircea Rotaru.

La mijlocul anilor ‘80, spectatorii clujeni puteau asista în Sala Sporturilor la adevărate recitaluri baschetbalistice, în cadrul cărora “soliştii“ erau Demian, Rührig, Mathe, Schüller, Barna, Roman sau Crăciun. Aceştia ajunseseră la un nivel sportiv atât de ridicat, încât se luptau de la egal la egal cu echipele bucureştene “Steaua“ şi “Dinamo“, doar neşansa sau faptul că au fost mereu dezavantajaţi de către arbitri, privându-i de cucerirea unui titlu naţional. Rememorând împreună numele sportivilor, antrenorilor şi ale tuturor acelora care au fost aproape de baschetul clujean în acea perioadă, am descoperit, cu nostalgie aproape, atmosfera extraordinară care domnea în familia sportului din oraşul nostru. Horia Demian, Meti Rührig, Ştefan Mathe, Gheorghe Român, Marius Crăciun,Mircea Barna sunt câteva dintre numele sonore ale celor care au fost colegi de echipă şi prieteni adevăraţi. Această generaţie de titani ai baschetului românesc s-a întâlnit fericit sub panourile “Universităţii “ Cluj, oferind acestui club tot ce avea mai bun. Prestanţa, respectul şi faima de care s-a bucurat întotdeauna “U” se datorează în bună măsură şi contribuţiei majore pe care aceşti oameni au adus-o. Pentru cei care erau mult prea tineri pe atunci ca să îşi amintească spectacolul total din Sala Sporturilor, se poate spune că doar generaţia anilor ’90  (Mihai Sinevici, Marcel Ţenter, Horea Rotaru, Mircea Cristescu, Bruno Roşnavschi, Ghiţă Mureşan) s-a mai ridicat la acel nivel.

Anul 1982 aduce pe banca tehnică pe prof. Gheorghe Român, după cum se ştie, un mai vechi şi valoros jucător al lui „U”, fost internaţional. În campionatul 1982/1983 un loc VII, apoi, în campionatele următoare echipa evoluează în aceeaşi grupă valorică 7-12, cu Barna, Herbert, Nicoară, Rotaru, Ilea, Bălan, Hnat, Anca, Moldovan, Trif, Crăciun, Szabó, Pulbere, Olpretean. În campionatul 1986/1987, luptă încrâncenată pentru evitarea retrogradării. Din păcate, jucătorul nr. 1 al echipei, conducătorul de joc şi realizatorul principal, Mircea Barna, se accidentează grav şi-şi va întrerupe avtivitatea. Antrenorii Gh. Român, o vreme, şi Vasile Mureşan, ca şi jucătorii Crăciun, Hnat, Pulbere, H. Geomoleanu, Cercel, Fărcaş, M. Moldovan, I. Murăşan, Z. Şandor, Trif, Vinaşi, Gh. Mureşan, Pintea, Cubleşan nu reuşesc să evite retrogradarea în divizia B. Cauze ale retrogradării? Îmbătrânirea lotului, o slabă motivaţie, număr insuficient de ore afectate pregătirii; este chiar opinia antrenorului Gh. Român. Dar cine n-a gustat, oare, din amarul decepţiei unei retrogradări?

„În anul 1989 (8 mai) am promovat în divizia A, la Tg Mureş, contrar tuturor opoziţiilor unor echipe „mai bogate” susţinute de FRB. Campionatul 1989/90 a fost greu; am jucat cu jucători de 19-20 ani care doreau mult să joace dar nu ştiau cum. La turneul de la Timişoara, din luna mai 1990, după lupte de culise mai mari decât cele de pe teren, reuşim să ne menţinem în prima divizie, pe locul 10. La acel turneu ne-am dat seama că Ghiţă Mureşan va deveni un mare jucător. Sebestyén şi Pintea erau în certă urcare valorică dar nu prea aveam un play-maker bun şi o extremă „de meserie”.

Evenimentele din decembrie 1989 au zguduit serios sportul militar (Steaua şi Dinamo) unde evoluau valorile baschetului românesc.

În anul 1989, găsim echipa din nou în divizia A, cu C. Bob, C. Geomoleanu, H. Geomoleanu, V. Cercel, Fl. Hnat, C. Meşter, Gh. Mureşan, G. Olpretean, D. Pintea, M. Pulbere, Z. Rab, C. Rusu, H. Rotaru, T. Sebestyén.

5. Anii deplinei afirmări. 1990 va însemna anul unei cotituri deosebite în destinul echipei: înscrierea ei pe lista candidatelor la titlul de campioană! Ce a făcut posibil aceasta? Mai întâi, câteva achiziţii de marcă: Mihai Sinevici, Bruno Roschnafski şi Mircea Cristescu, toţi, jucători de naţională; apoi, creşterea valorică a întregului lot, cu o subliniere specială însă pentru Gheorghe Mureşan, care confirmă spectaculos marile sale resurse. Am adăuga la cele de mai sus însă şi ridicarea pe o treaptă superioară a calităţii pregătirii, asigurate acum de cuplul Gh. Roman – Liviu Morariu, ca şi schimbarea totală de optică şi mentalitate în rândul jucătorilor.

Campionatele 1991/92 şi 1992/93 au avut aceleaşi finaliste: U şi Dinamo Bucureşti. De data aceasta (prin venirea lui Ţenter) aveam doi conducători buni de joc şi cei mai buni doi pivoţi din ţară: Ghiţă Mureşan şi Bruno Roschnafsky. Ei se întorceau din Canada de la Campionatul Mondial al juniorilor cu un frumos loc V. Experienţa lor şi publicul entuziast au făcut să aducem la Cluj de două ori consecutiv titlul de campioni naţionali.

Remarc faptul că ultimul titlu (1992-93) a rămas la Cluj, fără aportul lui Mureşan şi Roschnafsky (primul juca în Franţa la acea dată, iar al doilea în Germania).”

Iată eroii care au adus Clubului, Clujului şi suporterilor acest nepreţuit dar: Gh. Mureşan, B. Roschnafski, M. Sinevici, M. Cristescu, M. Ţenţer, H. Rotaru, D. Pintea, T. Sebestyén, G. Olpretean, M. Pulbere, C. Bob, C. Rusu. De remarcat apariţia în lot a încă unei alte stele a baschetului românesc: Marcel Ţenter.

În continuare, campionatul 1993/1994 ne oferă din nou şansa de a păstra titlul la Cluj. Deşi pe parcurs înregistrăm câteva accidentări ce-i vor ţine în afara terenului, pe perioade mai mici sau mai mari, pe câţiva din jucătorii de bază, Sinevici, Cristescu, Olpretean, ajungem totuşi în finala play-off-ului cu Dinamo, dar, de pe o poziţie în clasament inferioară acesteia, şi pierdem cu 2-3.” Iată şi lotul acestui ultim episod: D. Pintea, T. Sebestyén, M. Cristescu, G. Olpretean, M. Sinevici, M. Ţenter, H. Rotaru, C. Rusu. C. Bob, A. Langa, M. Corui, C. Geomolean.

Se încheie acest ciclu, asadar, să-i spunem noi „fast”, cu două titluri de campioni şi două locuri doi. Un bilanţ excelent al baschetbaliştilor noştri care, cu aceste rezultate, completează la modul fericit multele succese şi comportări remarcabile ale anilor dinainte.

         “Campionatul 1993-1994 ne oferă din nou şansa de a păstra titlul la Cluj. Deşi pe parcurs înregistrăm câteva accidentări ce-i vor ţine în afara terenului, pe perioade mai mari sau mai mici, pe câţiva din jucătorii de bază, Sinevici, Cristescu, Olpretean, ajungem totuşi în finala play-off-ului cu Dinamo, dar de pe o poziţie în clasament inferioară acesteia, şi pierdem cu 2-3”. Aşa suna declaraţia antrenorului din sezonul 1993-1994, regretatul Gheorghe Roman, care a contribuit decisiv la consolidarea şcolii de baschet clujene, dar şi la atingerea celor mai mari rezultate ale Universităţii Cluj.

Debutul anilor 1990 a fost plin de realizări, cu cele două titluri de campioni (1992 şi 1993), plus cele două de vicecampioni (1991 şi 1994). A urmat o medalie de bronz, în 1995, când deja lângă echipă venise sponsorul SM Invest, care prevestea parcă marea finală din sezonul 1995-1996, care a şi adus Universităţii cel de-al treilea şi ultimul titlu din panoplie. A fost o finală “nebună”, câştigată în decisiv la Bucureşti, pe terenul Stelei. De la mijlocul acelui sezon, pe banca tehnică, lângă Gheorghe Roman, se afla bosniacul Dragan Petricevici. Sosit la Cluj când abia împlinise 27 de ani, Petricevici a reuşit să insufle jucătorilor clujeni “ceva-ul” care lipsea pentru a ataca aurul. Iată şi lotul de jucători care au îmbrăcat tricoul de campioni: Horia Rotaru, Dorin Pintea, Mircea Cristescu, Zoltan Szilagy, Attila Vereş, Codruţ Bob, Tiberiu Sebestyen, Cornel Săftescu, Ciprian Kolloş, Cosmin Morna şi regretatul pivot Cătălin Rusu, care a decedat prematur şi nedrept, în luna decembrie 2008.

Pentru “U” SM Invest a urmat o toamnă bogată, evoluând în premieră în cea mai puternică întrecere europeană, actuala Euroligă. Chiar dacă nu a obţinut nicio victorie, în grupa cu mult mai titratele Apollon Patras, Sunair Oostende şi USK Brno, echipa studenţească a adus la Cluj “parfumul” baschetului adevărat, acele vremuri fiind în memoria tuturor iubitorilor acestui sport. Sala Sporturilor “Horia Demian” gemea de lume la fiecare meci, iar felul în care fanii au ştiut să-şi încurajeze favoriţii a rămas în memoria oraşului. Lotului Universităţii i se alăturase în acel sezon şi Mihai Sinevici, care în vara următoare a emigrat în Canada, părăsind Clujul. La fel s-a întâmplat şi cu antrenorul Dragan Petricevici, care la doar un an după sosirea la “U” a decis să demisioneze, plecând la Politehnica Iaşi (ianuarie 1997), echipa fiind preluată la finalul sezonului de Horia Rotaru, împreună cu Gheorghe Român, ca director tehnic.

Au urmat apoi câţiva ani cu frământări. Clujul avea deja două echipe din sezonul 1997-1998, Carbochim şi UT Sanex. Echipa Universităţii, UT Sanex, s-a clasat în acel campionat pe locul 6, iar Carbochim pe 3, urmând apoi o reunire firească, sub numele “U” Carbochim. Din vara anului 1998, la cârma echipei s-a aflat fostul jucător Gabriel Olpretean, alături de care a stat acelaşi neobosit Gheorghe Roman. “U” a reuşit să câştige o ultimă medalie de bronz, în 1999, având în componenţă următorii jucători: Cornel Săftescu, Tiberiu Sebestyen, Tudor Dumitrescu, Flavius Lăpuşte, Cristian Marin, Rareş Morar, Rareş Boian, Cornel Geomolean, Mihai Silvăşan, Mihai Popa, Dorin Şchiopu, Cătălin Rusu, Marius Crăciun.

Au venit câţiva ani de căutări şi de reaşezări ale lotului şi performanţelor. În ianuarie 2000 s-au reîntors la Cluj Dorin Pintea şi Mircea Cristescu, ce jucaseră la Tg. Mureş, dar şi Marcel Ţenter, din Germania. În aceeaşi vară, Pintea şi Cristescu şi-au făcut retragerea de la “U”, “trecând” în staff-ul tehnic şi administrativ. Bobo Pintea a devenit antrenor secund, iar Mircea Cristescu manager al noii echipe.

În vara anului 2001, după un sezon în care pe banca tehnică a fost readus Horia Rotaru, echipa masculină de baschet a Universităţii a trecut în mediul privat, secţia părăsind clubul-mamă. S-a numit pe rând BU Poli Carbochim, BU Poli Mobitelco sau U-Mobitelco, reuşind să ajungă de două ori în finala campionatului (2006 şi 2008) şi cucerind o medalie de bronz (2007) si o medalie de aur în 2010.

Începând cu campionatul 2013-2014 a fost reînființată secția de baschet masculin, echipa fiind înscrisă în liga a doua a Campionatului Național.

Baschet feminin

În acest sport, atât la fete cât şi la băieţi, Clujul s-a dovedit a fi unul din cele mai puternice centre sportive din ţară.

1. Începuturi. Iniţiative şi acţiuni de popularizare şi practicare a jocului de baschet la Cluj au loc în şcoli încă din anul 1938, primele panouri şi coşuri sunt instalate în curtea Gimnaziului Catolic. Practic însă, jocul cu mingea la coş îşi face apariţia la Cluj cu începere din anul 1940, după cedarea Adrealului de Nord, Ungariei.  Intr-un material din anii ’60, se spune, despre inceputul baschetului la Cluj:“Tineretul clujean face cunostiinţă cu baschetul abia în anul 1940, după 50 de ani de la inventarea lui, după ce el a figurat de două ori în programul Jocurilor Olimpice. Baschetul este unul dintre sporturile tinere din Cluj. Înaintea anului şcolar 1940-1941, un grup de profesori de educaţie fizică sunt convocaţi la Budapesta pentru reîmprospătarea cunostinţelor. Întorcându-se acasă, înca din acel an, introduc în lecţiile de educaţie fizică, elemente ale jocului. Astfel, la licee şi la Universitate, în jurul prof. Kovács Adalbert, se formează nuclee unde se joacă baschet.”

Un prim moment important în activitatea baschetbalistică clujeană îl reprezintă participarea echipelor feminine şi masculine la “Ziua Sporturilor” din toamna anului 1945. Aici, formaţia Şerban Al.,Şerban N., Rusu Gh., Király N. şi colegii lor, se clasează pe locul III.

Secţia de baschet a Clubului „Universitatea” a fost înfiinţată în anul 1947, coexistând cu cea a Universităţii Bolyai, B.E.A.C., ce avea în frunte pe mai vechiul susţinător al baschetului în oraşul Cluj, prof. Ad. Kovács. Cele două secţii universitare se vor uni în decembrie 1948 în cadrul Clubului Sportiv Universitar (C.S.U.) Cluj, ce îşi va schimba, din anul 1950, numele, în Ştiinţa Cluj.

În perioada 1947-1950, campionatele naţionale s-au desfăşurat după sistemul calificărilor; fază pe oraş, zonă, interzonal şi turneul final. În acest interval, echipele – masculină şi feminină ale clubului – nu se califică în fazele superioare ale campionatului, ele clasându-se pe locurile secunde în faza pe oraş. În această perioadă, ca şi în cea următoare, atât la fete cât şi la băieţi, activitatea se concentra la Asociaţia Sportivă Dermata, ulterior numită Flamura Roşie. În anii 1951-1952, sistemul de desfăşurare a campionatului suferă unele modificări, dar nici în această perioadă echipele nu reuşesc să depăşească faza orăşenească. Sub conducerea antrenorului Boldizsár, cunoscut portar de fotbal şi bun baschetbalist, jucătoarele de la “Dermata” fac progrese remarcabile. Surorile Cristea, Rostás, Bereczki, Albu, înving, la data de 14 octombrie 1947, în mod surprinzător, “Sportul”, la Bucureşti, cu scorul de 17-29.

Aceste rezultate le lansează pe surorile Cristea şi pe Rostás Ilona spre echipa reprezentativă, cu care participă, în 1948, la Balcaniadă, organizată la Sofia. Mai târziu li se alătură Albu Ana şi Bereczki Ana, toate participând la Festivalul Tineretului de la Budapesta şi la Campionatele Europene de la Moscova.

În anii 1949 şi 1950, se organizează “Cupa Oraşelor”, animată competiţie, la care, pe lângă centrele provinciale, mai participă şi capitala cu o formaţie de tineret. Ambele competiţii sunt câştigate de sportivi clujeni. Finalele s-au disputat în nocturnă, la stadionul oraşului, în faţa unor tribune pline de spectatori.

Anul 1949 găseşte cele două secţii universitare de baschet, Universitatea şi B.E.A.C., fuzionate în cadrul Clubului Sportiv Universitar (C.S.U.) Cluj, devenit din 1950, Ştiinţa. Componente din acei ani ale lotului erau: M. Pop, R. Kovacs, Cl. Taşnadi, R. Deak, L. Stoica, E. Molnar, S. Dan, A. Coroiu, M. Schiling, R. Stan, M. Hirsch, D. Bodor, E. Neagu, L. Simu, S. Salcă, D. Fodor. Campionatele se desfăşurau sistem calificări, pe faze locale, zonale, interzonale. Ştiinţa nu depăşeşte fazele locale ale calificărilor. „Flamura Roşie”, fostă „Dermata”, era atunci echipa fanion a Clujului şi activa în campionat cu bune rezultate, adunând în lot ‚,crema’’ jucătoarelor locale. Totuşi, în 1951, Ştiinţa Cluj are o zvâcnire: cucereşte titlul de campioană naţională universitară. Antrenor al echipei era acelaşi Fr. Barabaş, care se ocupa şi de pregătirile echipei masculine.

Campionatele feminine şi masculine din 1951 au o însemnătate deosebită. Echipa calificată în turneul final promovează în Categoria A , competiţie care, de la această dată, se desfăşoară fără întrerupere. S-au calificat şi au promovat în Cat. A., echipa “Dermata”, la băieţi şi CSU, la fete.

În anul 1951, echipa de fete “Ştiinţa” Cluj, a devenit campionă universitară , iar echipa de băieţi s-a clasat pe locul doi în aceeaşi competiţie.

Sub conducere antrenorului Alexandru Şerban, care a transferat la “Ştiinţa” Cluj o serie de jucătoare, echipa de fete s-a calificat, în anul 1953, la turneul final al campionatului republican, care s-a desfăşurat la Oradea, între 4-11 octombrie, în aer liber. Cele 10 echipe calificate din întreaga ţară au fost împărţite în două grupe, urmând ca primele două clasate din fiecare grupă, să dispute turneul final. Cu un coşaveraj mai bun, “Ştiinţa” Cluj reuşeşte acest lucru, în dauna echipelor “Constructorul” Bucureşti, “Flamura Roşie” Oradea şi ICF Bucureşti. Totuşi, echipa pornea ca outsideră în finală, participând, pentru prima dată, la un turneu final, având în faţă echipe consacrate, ca ICO Oradea, favorita finalei, cu cinci jucătoare în lotul naţional, ICF Bucureşti, tot cu cinci sportive în lot, avându-l antrenor pe regretatul profesor Leon Teodorescu şi “Locomotiva” CFR Bucureşti, cu trei fete în lot.

În primul joc din finala, echipa noastră pierde la ICF Bucureşti cu patru puncte (34-38), iar a doua zi învinge pe “Locomotiva CFR” Bucureşti cu cinci puncte (42-37).Asadar, finala cu ICO Oradea, care venea cu cinci puncte pozitive, faţă de un punct al echipei noastre. Toată lumea, specialişti, organizatori şi public, erau convinşi că titlul va fi câştigat fără doar şi poate de către ICO, mai ales că juca şi acasă, obişnuită cu terenul şi cu panourile. Dar s-a produs lovitura de teatru: răsturnând toate calculele, sportivele noastre au dat o ripostă dârză adversarelor, le-au surprins cu o apărare agresivă- om la om pe tot terenul, aşa numitul presing, aplicat pentru prima oară pe un teren de baschet în ţara noastră. Această apărare a dereglat tot sistemul de atac şi apărare al adversarelor, le-a sufocat, le-a făcut să comită multe faulte, singura posibilitate de a opri contraatacurile noastre, pornind din intercepţii şi faulte fructificate de fiecare dată. Neţinând cont de atitudinea nedisciplinată a publicului din Oradea, care a venit să sărbătorească victoria echipei lor, echipa noastră a dominat întâlnirea de la cap la cap şi a câştigat cu un scor categoric de 40-28.

Sa reamintim numele realizatorilor acestor victorii de excepţie – primul titlu naţional pe echipe adus de “Ştiinţa” Cluj şi oraşului Cluj: Cristea Margareta şi Cristea Elisabeta, Susana Şerban, Elza Gruber Sebestyén, Marta Papp, Ana Albu, Ileana Vinceller Rostaş, Frida Halmágyi, Georgeta Moldovan, Ana Berezky, Eva Kiss, antrenor Alexandru Şerban, care la vârsta de numai 30 de ani- performanţă neegalata până atunci- reuşeşte cu echipa această unică performanţă.

În anul 1954, echipa de fete “Ştiinţa” Cluj a repetat isprava din anul anterior, câştigând un campionat naţional, disputat pentru prima oară în sistem tur-retur, fără nicio înfrângere – 18 partide , stabilind un record neegalat până în prezent.

Echipa a avut aceeaşi componenţă ca şi în anul anterior, la care s-a adăugat Tonela Rădulescu, venită de la ICF Bucureşti, care s-a integrat perfect în stilul de joc al echipei şi prin prestaţia ei a contribuit substanţial la obţinerea victoriilor. Antrenor, acelaşi Alexandru Şerban.

In anul 1955, echipa de baschet feminin se clasează doar pe locul patru. “Ştiinţa” Cluj este nevoită să se retragă din divizia naţională în anul 1957 când a şi retrogradat de altfel.

În 1959, inimosul instructor Mike Iuliu promovează cu fetele din nou, în categoria A şi în scurt timp la “Ştiinţa” se formeză, prin import, un lot extrem de valoros din care se detaşează Pop Rodica, Anca Demetrescu, Sanda Dumitrescu, Bugar Clara, Jujescu Virginia, Horváth Ildiko, Wagner Magdalena şi altele. Conduse de antrenorul Geleriu Vasile, ele concureză ani de-a rândul la locuri fruntaşe.

1960- Dintre jucătoare făceau parte: Rodica Pop Demian, Clara Bugar, Virginia Jujescu, Margareta Szilágyi.

1962- locul II în campionatul diviziei „A” : Anca Demetrescu, Erika Brekner, Maura Pop, Ana Márton, Doina Ungur, Cecilia Arif Ahmet, Margareta Szilágyi, Ildiko Horváth, Sanda Dumitrescu, Magda Godri, Simona Ionescu, Olimpia Dumitru, Magdalena Wagner.

1966- locul III în campionatul diviziei A: Maura Pop, Marcela Topor, Carmen Britzki, Ildiko Horváth, Ana Márton, Susana Kiss, Marilena Lazăr, Doina Rizescu, Magdalena Wagner, Iuliana Seres, Olimpia Păcuraru.

1967- locul III în campionatul diviziei A: Carmen Britzki, Ildiko Horváth, Marcela Topor, Doina Rizescu, Iuliana Seres, Susana Kiss, Magdalena Wagner, Maura Pop, Olimpia Păcuraru, Ana Márton.

1966- locul I la finalele campionatelor naţionale universitare: Maura Pop, Marcela Topor, Carmen Britzki, Doina Rizescu, Olimpia Păcuraru, Doina Ungur.

Dintre jucătoarele de la „Ştiinţa”, respectiv „Universitatea” Cluj între anii 1960- 1972 au fost componente în echipa naţională de senioare: Jujescu Ferariu Virginia, Pop Demian Rodica, Dumitrescu Sanda, Ildiko Horváth, Magdalena Wagner, Rizescu Doina, Demetrescu Anca, Păcuraru Neţa Olimpia, Popa Maura, Godri Magdalena etc.

1969- echipa retrogradează în divizia B

1972- Universitatea va fi unificată cu ASA Cluj şi promovează din nou în divizia A sub conducerea  antrenorului Nicolae Martin, sub conducerea căruia echipa „U” va câştiga mai multe titluri    de campioană naţionala  în deceniul următor.  În campionatele ce-au urmat, echipa a ocupat în ordine locurile 6, 6, 8, 6, 5, 5, şi locul 7. Cu două excepţii, echipa s-a situat în prima jumătate a clasamentului.

În continuare vă prezentăm lotul echipei:

DOINA  PRĂZARU-MATHE (născută în 1952, înălţime 1,82 metri), profesoară de cultură   fizică medicală. Provine de la Rapid. La „U” joacă din 1973. Este căsătorită cu Ştefan Mathe, din echipa masculină de baschet. În ultimii trei ani este coşgetera  echipei, marcând 2.020 puncte. Este componentă de bază a lotului  României.

GHEORGHIŢA BOLOVAN ( 1995 – 1,87 ), profesoară de cultură fizică medicală. A venit la Cluj-Napoca în 1977 de la C.S.U. Galaţi. Este pivotul principal al echipei, are calităţi fizice deosebite, cu precădere fiind o foarte bună apărătoare şi recuperatoare. Este componentă a lotului olimpic al  României.

MĂNDICA CIUBĂNCAN ( 1956 – 1,82 ), profesoară de educaţie fizică. Originară din Dej. În actualul campionat a marcat o evidentă creştere valorică marcând 588 de puncte ( locul doi la coşgetere în echipă ). Este şi ea camponentă a lotului olimpic al  României.

FLOAREA ANCA ( 1948 – 1,70 ) este o originară din Satu Mare. După absolvirea studiilor la I.E.F.S Bucureşti a venit la Cluj-Napoca, funcţionînd ca profesoară de educaţie fizică. Este căsătorită cu Dan Anca, din echipa de fotbal „U”. Este conducătoarea de joc a echipei.

VICTORIA MARIANA MERCA ( 1954 – 1,69) provine de la C.S. Şcolar Cluj-Napoca  (unde a pătruns tainele baschetului sub conducerea prof. Horea Pop ). Este profesoară de educaţie fizică. În echipă joacă pe extremă.

ADRIANA  MANGU ( 1960 – 1,77) provine şi ea de la C.S. Şcolar Cluj-Napoca. Este elevă la Liceul „E. Racoviţă”.

NICOLETA COSTINESCU ( 1958 – 1,81) originară din Iaşi, este studentă la Institutul politehnic , facultatea de construcţii.

HEIDEMARIE SCHUSTER ( 1958 – 1,72) este originară din Mediaş. Este studentă la Facultatea de matematică.

CORNELIA VLAD ( 1958 – 1,69), originară din Constanţa, este studentă la Institutul politehnic, facultatea de construcţii.

Trei oameni vor marca destinul echipei feminine universitare de baschet în acest răstimp : Vasile Geleriu, Nicolae Martin şi Horia Pop.

Echipa debutează în 1981 în cupele europene cu un scor fluviu: 108-26 cu Sporting Atena (acasă) şi 84-49 (deplasare) în primul tur al Cupei Campionilor. În turul doi, „U” câştigă cu Southgate Technical College Londra 83-77 (deplasare) şi 107-69 (acasă). În continuare „U” face parte din grupa A alături de Steaua Roşie Belgrad, Minior Pernik şi Ceramica Treviso, ocupând ultimul loc. În 1984, „U” joacă în primul tur cu Beşiktas Istanbul câştigând cu 73-43 (acasă) şi 78-48 (deplasare). În turul doi, întâlneşte formaţia Stade Francais Paris, cu care pierde în deplasare (58-77) la o diferenţă mai mare faţă de meciul câştigat acasă (82-73) şi nu se califică mai departe.

Paralel cu succesele interne, Universitatea devine o formaţie tot mai puternică şi în CCE, reuşind două calificări consecutive (1986 şi 1987), în sferturile de finală ale competiţiei. La prima încercare, „U” a ratat calificarea în semifinale, doar datorită coşaverajului, terminând la egalitate de puncte în grupa A cu echipa italiană AC Primigi Vicenza (câştigătoare de 5 ori a Cupei Campionilor Europeni între 1983 şi 1988). Traseul echipei „U”, în acel an, a fost: în primul tur, câştigă cu Elizur Tel Aviv 87-63 (acasă) şi 90-69 (deplasare); în turul doi, după înfrângerea din deplasare de la Tungsram Budapesta, cu scorul de 66-84, „U” căştigă acasă cu scorul de 86-61 calificandu-se în grupe. Din grupa A, mai făceau parte Partizan Belgrad şi Levski Sparta Sofia. Rămân în memoria iubitorilor baschetului clujean victoriile de pe teren propriu cu Levski (85-77), Partizan (87-71), dar mai ales victoria de renume cu Primigi (76-72), echipă care va câştiga în acel an finala cu Agon Dusseldorf cu 71-57. În 1987, „U” Cluj termină din nou pe locul trei, tot în grupa A, în sferturile de finală, reîntâlnindu-le pe Vicenza şi Partizan, dar şi pe campioana URSS, Dinamo Novosibirsk. Singura victorie a clujencelor este realizată împotriva iugoslavelor (96:84), fiind întrecută de celelalte două formaţii care ulterior au disputat finala  competiţiei, Primigi Vicenza şi Dinamo Novosibirsk (86-73).

Între anii 1981- 1987, echipa feminină de baschet „U” Cluj a cucerit 5 titluri de campioană naţională şi a jucat, asadar, o semifinală în Cupa Campionilor Europei. Echipa era formată din Magdalena Páll- Jerebie, Doina Prăzaru, Floarea Anca, Mariana Bagiu, Gheorghiţa Bolovan, Gabriella Kiss, Aurora Dragoş, Enyedi Tünde, Manasses Ildiko.

Alături de antrenorul Nicolae Martin, se remarcă talentatul şlefuitor de talente junioare, mai apoi şi antrenor al senioarelor Horea Pop, precum şi membrii secţiei: Ioan Proinov şi ing. Lupău.

Ştafeta acestei generaţii de baschetbaliste clujene de excepţie a fost preluată de un lot deosebit de valoros pentru perioada anilor 1989- 1994, formată din : 1. Dragoş Aurora; 2. Kiss Badiu Gabriela; 3. Moroşanu Daniela; 4 Kamiska Ioniţa; 5. Cocârlan Ioana; 6. Simion Svetlana; 7. Popa Virginia; 8. Enyedi Tünde; 9. Manasses Ildiko; 10. Misăilă Paula; 11. Muşat Simona; 12. Geleriu Georgiana; 13. Diacenco Delia; 14. Velicica Daniela; 15. Pop Ramona. Antrenori: N.Martin, Horea Pop, E.Popescu.

Din 1992 Horia Pop, care a fost desemnat antrenor emerit datorită rezultatelor de excepţie de la junioare, devine antrenor principal la echipa de senioare, semnând ultimele două titluri cucerite de către „U” şi cel de al zecelea consecutiv. După 1993 urmează un regres la nivelul rezultatelor. Până în 1996, echipa mai ajunge în finală, dar pierde în faţa echipelor din Arad şi Târgovişte. După Horia Pop, echipa este antrenată de Elena Popescu, iar din 1999 de fosta mare jucătoare a echipei, Magdalena Pall-Jerebie, care reuşeşte, în 2003, locul doi, după accederea în finală, pierdută însă cu scorul general de 2-3 împotriva echipei Livas Târgovişte şi un loc 3 (2004). În sezonul următor „U” a revenit în cupele europene după o pauză de un deceniu, însă nu a reuşit să obţină nicio victorie în cadrul grupei C din FIBA Europe Cup.

Iata loturile echipei de baschet feminin în perioada 1959 – 1993 :

În anul 1959, echipa promovează în divizia A, sub conducerea lui Iuliu Mike. Lotul: R. Pop, Bereczki, Mike, Bugar, Hirsch, Baradi, Papp, Winczeller.

1960 – R. Pop-Demian, Clara Bugar, V. Jujescu, M. Szilagyi, A. Demetrescu, S. Dumitrescu, Il. Horvath, M. Wagner, Enea.

1962-64 – M. Gödri, S. Dumitrescu, E. Brechner, Il. Horvath, A. Demetrescu, M. Popa, M. Wagner, R. Pop-Demian, V. Jujescu, A. Marton, D. Ungur, C. Arif Ahmet, M. Szilagyi, S. Ionescu, O. Dumitru, Demianschitz.

1965-69 – M. Wagner, M. Popa, D. Rizescu, V. Pop, A. Marton, Il. Horvath, I. Sereş, A. Wagner, Ol. Păcuraru, A. Moţiu, Britzki, M. Topor, S. Kiss, Cl. Dobri, I. Iacob, A. Verzar, V. Hăurleţ, M. Covalcic, G. Vanea, M. Aramă, A. Dobri.

Locuri ocupate în clasament: camp. 1962 – locul al II-lea, camp 1965/66 – locul al IV-lea, camp. 1966/77 – locul al III-lea, camp. 1967/68 – locul al III-lea, camp. 1969/69 – locul al V-lea.

În anul 1972, „U” fuzionează cu A.S.A. Cluj, antrenor Nicolae Martin. Noul lot: L. Lazăr, E. Farkas, C. Călinescu, A. Neţa, S. Pop, A. Farkas, Il. Petruşca, L. Jichişan, V. Moraru, M. Merca, I. Szekely.

Lot 1974-77: V. Moraru, D. Prăzaru-Mathe, Il. Portik-Szekely, Fl. Anca, E. Farkas, M. Merca, A. Farkas, M. Perde, L. Lazăr, Fernea, Covaci, Bartoş, Mico, Asztalos, Pop, Lucaciu, Neţa.

Lot 1977-80: M. Merca, Pop, Moraru, Ciubăncan, Marton, Anca, Prăzaru, Asztalos, Bolovan, Mangu, Vlad, Schuster, Farkas.

Echipa participă în această perioadă (1972-1980) în campionatul diviziei A, grupa valorică I-VI. În anul 1980/81 cucereşte primul titlu de campioană (al treilea, după cele două obţinute în anii 1953 şi 1954) din seria celor 12 ce-i vor aduce celebritatea. Redăm lunga listă a jucătoarelor care în cei 12 ani de supremaţie au îmbrăcat tricourile de campioane, precum şi numărul de titluri ale fiecăreia:

Camp. 1980/81: Fl. Anca, 2; D, Prăzaru-Mathe, 2; M. Merca, 4; M. Ciubăncan, V. Jurcă,2; V. Popa, 11; Adr. Mangu, 3; H. Adăscăliţei, E. Czegledi, 4; S. Lukasz, 3; Adr. Tarniţa, I. Macavei, D. Persache, C. Persache.

Camp. 1981/82: M.Pall, 5; G. Bolovan, 3; A.M. Kirr, 2; V. Moraru, H. Schuster, 2.

Camp. 1983/84: G. Kiss-Badiu, 9; A. Dragoş, 10; S. Şandor, 4; C. Costanaşiu, 5; T. Enyedi, 7; A.M. Steriu.

Camp. 1984/85: G. Mărgineanu, 3; Il. Manasses, 9; Mioara Radu.

Camp. 1985/86: P. Misăilă, 6; M. Vigh, 3; D. Dragoste, 8; A. Şerbănoiu, 3; M. Vereş, 3.

Camp. 1986/87: S. Morar-Muşat, 7; A. Böyte, M. Cociş, D. Moroşan, 7; G. Geleriu, 7;

Camp. 1987/88: fără nume noi.

Camp. 1988/89: S. Simion, 5; I. Cocârlan, 5.

Camp. 1990/91: D. Racka, 3; I. Kaminska, 3; L. Tulbure, 2, D. Velicica .

Camp. 1991/92: R. Pop, 2.

Camp. 1992/93: A. Anghel.

Iată şi un clasament al jucătoarelor după numărul de titluri obţinute: I. Virginia Popa, 11; II. Aurora Dragoş, 10; III. Gabriela Kiss-Badiu, 9; Ildiko Manasses, 9; IV. Delia Dragoste, 8; V. Tunde Enyedi, 7; D. Moroşan, 7; Simona Morar-Muşat, 7; Georgiana Geleriu, 7; VI. Paula Misăilă, 6; Carmen Costanasiu, 6; Anca Serbanoiu, 6; VII. Magdalena Pall, 5; Svetlana Simion, 5; Ioana Cocârlan, 5.

HANDBAL

În anul 1935, prin strădania profesorului Onoriu Cheţianu, ia fiinţă prima echipă masculină de handbal în 11 la Cluj: Universitatea Cluj. Aceasta va susţine numai jocuri amicale, în centre în care handbalul era deja cunoscut: Mediaş, Sibiu, Sighişoara. Dintre jucătorii echipei de atunci, amintim pe: A. Ştefan, T. Cernăuţeanu, Titus Capeţianu, Măgheruşan, Sabin Novac. În preajma războiului ea se va desfiinţa.

În toamna anului 1948, Huniade Anton, student la Facultatea de Agronomie, încropeşte o echipă de hanbal în 11, adunând, de prin facultăţi, 25-30 de studenţi. Pentru scurtă vreme echipa este antrenată de dr. Cheţianu. În anul 1949, întărită cu noi jucători studenţi, echipa se înscrie în campionatul de calificare pentru divizia A. Tentativă nereuşită, dar reluată în 1950 şi încununată de succes. Iată numele jucătorilor care au reuşit această performanţă: Taropa Tiberiu, Brotea Gavril, Breckner Otto, Cosma Enea, Giurgiu Emil, Videa Emil, Egyed Alexandru, Tőrők Ştefan, Kessler Hans, Nagy Alexandru, Gothárdt Dionisie, Soó Alexandru, Körödi Ion, Pivaru, Galoş Alexandru, Secui Ion, Stan Ioan.

Primul preşedinte al Secţiei de handbal a fost prof. Ion Stamate, primul antrenor oficial, Lukács Iosif. Au mai antrenat echipa Aurel Encuţescu şi Francisc Monis.

Destinul echipei „Ştiinţa”, în confruntarea cu cele mai bune echipe din ţară, a fost zbuciumat. Tinerii studenţi clujeni, neavând experienţa colegilor din alte centre (Bucureşti, Timişoara etc.), nu se ridică la valoarea acestora. Deşi echipa avea antrenori pricepuţi (amintim pe prof. Aurel Encuţescu şi  pe Monis Francis) şi va da chiar lotului naţional câţiva jucători (Videa, Brotea, Gothárd, Nagy şi Tőrők), ea va retrograda în divizia B, apoi, prin anii 1956-1957, se va dizolva şi va dispărea din activitatea competiţională.

Cu aceasta se termină practic activitatea la handbal în 11. El va fi înlocuit cu handbalul în 7, mai dinamic, mai accesibil, mai spectaculos, cu posibilităţi mai mari de evoluţie. Primele echipe de handbal în 7 se înfiinţează în anii 1959-1960.

Acestea participă la competiţiile oficiale Cupa de iarnă şi Cupa Sportul Popular. În 1961, ia parte la campionatul de calificare cu următorul lot: Radu, Dorin Almăşan, Zeriu, May Gunther, Pop Elekes, Mokes Volker, Hnat II, Cornel Neamţu, Stelian Coman, Neguleasa. Antrenor, Titus Lobonţ, student la medicină. Echipa îşi continuă tentativele de promovare, având în lot noi jucători: Vătafu, Franschy, Opreanu, Petru Pop, Tiberiu Prişcu, Ştefan Boeru, Rizescu, Kiraly, Gyarfas.

Începând cu anul 1961, echipa are la conducerea tehnică pe profesorul Romeo Sotiriu. Tentativele de promovare din campionatul regional în divizia B sunt ratate an de an, dar anul 1964 aduce profesorului Sotiriu şi elevilor săi (mai precis, studenţilor săi) primul succes: promovarea în divizia B a campionatului naţional. Această performanţă a fost obţinută în urma câştigării turneului de calificare din oraşul Victoria. Iată lotul pe care antrenorul Romeo Sotiriu l-a avut la dispoziţie: Sergiu Vătafu, Karacsony Carol, Franschy Hans, Dorin Almăşan, Möckesch Volker, Bartmes Dieter, Ştefan Oprean, Petru Pop, Rolf Speck, Darai Zoltan, Tiberiu Prişcu, Lucian Albu, Sabin Burcă, Stelian Coman.

Experienţa competiţională căpătată, dar mai cu seamă profesionalismul şi ambiţia prof. Romeo Sotiriu, care îşi va dirija eforturile spre a crea o echipă performantă, vor asigura premizele realizării unui alt mare pas: participând în campionatul 1966/67 în seria studenţească a diviziei B, o câştigă detasat, promovând astfel în divizia A. Lotul: Konert Dieter, Sergiu Vătafu, Petru Albu, Roth Dieter, Gheorghe Răzor, Speck Gűnther, Constantin Panţâru, Reich Udo, Palko Ioan, Schwartz Holger, Darai Zoltan, Mihai Redeş, Dorin Paznicu, Simion Isac, Virgil Oană, Zamfir, Raul. Este meritul incontestabil al jucătorilor, dar şi al profesorului lor, care a înţeles, dar a şi acţionat pentru a alătura ideii de performanţă, cerinţele majore ale realizării ei: implicarea totală a jucătorilor, dăruire şi disciplină perfectă, acceptare a sacrificiilor.

Alături de acest prim mare succes, în primăvara anului 1967, „U” Cluj îşi va înscrie în dreptul numelui său, un altul: câştigarea Cupei F.R. Handbal, într-un turneu de 4 la Braşov, alături de Dinamo Braşov, Dinamo Bacău şi Universitatea Bucureşti.

Echipa a obţinut câteva rezultate foarte bune, dintre care amintim ocuparea locului III în campionatul naţional 1968-1969, precum şi câştigarea de două ori consecutiv (1967 şi 1968) a Cupei României. Handbaliştii clujeni au susţinut de asemenea numeroase jocuri internaţionale în ţară sau peste hotare. Trei dintre componenţii echipei (Tudosie C-tin, Chircu Ioan, Stuparu Paul) au făcut parte din echipa universitară a României care la Lund (Suedia), în 1973, a câştigat titlul mondial studenţesc. Echipa a fost antrenată de prof. Eugen Trofin. Numeroşi componenţi ai echipei „U” Cluj au făcut parte din loturile  olimpic, universitar, de juniori sau au făcut parte din echipe puternice ale ţării. Amintim doar pe Panţîru C-tin, Tudosie C-tin, Oros Iosif, Slavici Mihai, Keil Gh., Chircu Ioan, Palko, Răzor Gh., Negovan Ioan, Roth Dieter, Oană Virgil, Iancu Adrian, Speck G., etc.

La prima participare în campionatul Diviziei A, echipa”U” ocupă locul V. Un bilanţ absolut pozitiv, nu numai prin realizarea acestor performanţe, dar şi prin calitatea jocului prestat şi impunerea în plan naţional a unor jucători. Sunt promovaţi, astfel, în lotul lărgit al naţionalei, jucătorii Roth Dieter şi Speck Gűnther.

Anul 1968 aduce din nou în vitrina echipei Cupa F.R. de handbal, câştigată în întrecerea cu Dinamo Bacău, Poli Timişoara şi campioana naţională şi câştigătoarea Cupei campionilor europeni din acel an, Steaua Bucureşti. Jocul din finală cu Steaua reconfirmă bunele aprecieri asupra valorii echipei. Ea domină tehnic, tactic, dar ceea ce a impresionat şi a fost determinant în obţinerea victoriei, au fost ambiţia şi dorinţa de victorie. Este factorul asupra căruia profesorul Sotiriu va insista permanent, iar rezultatele vor confirma realizările în acest plan. Oana, Pantiru, Roth, Speck, Darai, vor puncta pentru clujeni în acest meci de referinţă, câştigat cu 19-18.

Ediţia 1968-1969. Locul 3 în clasament (medalii de bronz, deci) şi reeditarea performanţei, în campionatul 1969-1970. Din nou jocuri spectaculoase şi evoluţii de înalt nivel tehnico-tactic. Este rândul jucătorilor Oană V. şi Panţîru C. să sporească prestigiul echipei, fiind convocaţi la lotul naţional de tineret. În continuare, echipa ocupă următoarele locuri în clasament: ’70-’71 – locul 4, ’71-’72 – locul 5, ’72-’73 – locul 5, ’73-’74 – locul 6, ’75-’76 – locul 6, ’76-’77 – locul 10, ’77-’78 – locul 7, ’78-’79  – locul 7.  Aici îşi încheie activitatea ca antrenor al echipei de handbal, profesorul Romeo Sotiriu, activitate apreciată unanim ca excepţională. Aceasta ca urmare a rezultatelor obţinute în competiţiile interne, mai întâi, dar şi a calităţii jocurilor prestate, imprimând echipei o concepţie modernă de joc. Ca o recunoaştere a valorii sale, Federaţia Română de Handbal îi încredinţează pregătirea echipei naţionale universitare, pe care o va conduce la câştigarea titlului mondial în 1973 şi echipei naţionale de tineret, care va ocupa locul I în Cupa ţărilor latine, în 1971.

Din rândul jucătorilor pregătiţi la club de profesorul Sotiriu vor fi selecţionaţi şi se vor impune la echipele naţionale: Schobel S. şi Tudosie C. – medalii olimpice, Tudosie C. – campion mondial, Speck G. – campion mondial de tineret, Schobel S., Tudosie C., Chircu I., Stuparu Paul – campioni mondiali universitari.

Bogat a fost şi calendarul internaţional al jocurilor amicale susţinute de „U”: turnee în Iugoslavia, Cehoslovacia,  R.F.Germania, R.D. Germania, Polonia, peste tot cu rezultate bune în compania unor echipe de renume în handbalul european.

Demn de remarcat este faptul că echipa „U”, fiind prin excelenţă studenţească, lotul de jucători era supus fluctuaţiei an de an, absolvenţii facultăţilor clujene luând drumul altor centre handbalistice unde problemele socio-profesionale erau mai uşor rezolvate.

După perioada de stabilitate ’87-95 (marcată mai toată de poziţionări în doimea superioară a primei divizii, artizanii fiind Marcel Florean, Radu Marc, Marius Crainic, Sergiu Pop, Călin Hossu, Marius Cristea, Flaviu Sâmboan, Remus Moldovan, Kiss Robert), “U” traversează una din ciclicele sale crize, în ’97 pierzând contactul cu prima scenă. Revine însă după un singur sezon, şi nu oricum, ci în forţă (lider al turului), antamând loc de cupă europeană. Pe care îl şi obţine, echipa (practic o nouă generaţie, şlefuită de cunoscutul tehnician al handbalului masculin clujean, profesorul Gheorghe Zamfir) situându-se la finele ediţiei ’98-’99 pe locul IV – loc de cupă europeană, pe care nu-l va putea însă fructifica din cauza dificultăţilor financiare.

Frustrarea neînscrierii în City Cup n-a marcat însă moralul echipei, “U” abordând sezonul ’99-2000 cu şi mai multă determinare. Nu se va desprinde însă de pluton decât spre finele turului, când studenţii produc şocul sezonului învingând pe Dinamo în Ştefan cel Mare (21-20). Asta după ce remizaseră cu Steaua la Cluj. Cât priveşte returul, ei bine, acesta a semănat a marş triumfal, cele 9 victorii (6 acasă, 3 în deplasare), plus egalul de la Craiova configurând cel mai spectaculos demi-sezon realizat vreodată de alb-negri. Succes răsplătit cu BRONZUL campionatului, medalie ce revenea la Cluj după 30 de ani de aşteptare, precedentele fiind cucerite, reamintim, în ’68-’69 şi ’69-’70. SEMNATARII BRONZULUI 2000: senatorii Marcel FLOREAN, Horaţiu GAL, Tudor TONIŢA, Lucian BACIU, Claudiu BOANCĂ, Florin BACIU, Dacian DANCILĂ, Iulian ROCAŞ, Catrinel CĂTINAŞ, secundanţii Alexandru Cucuiet, Szabo Levente, Vivian Volovati, Cristinel Burcă, Sergiu Huian şi, evident, “baghetele” de la pupitru, prof. Gheorghe ZAMFIR şi tenacele său asistent Remus MOLDOVAN.

         Handbal feminin.

 Handbalul feminin apare la Ştiinţa Cluj în 1959-1960, având ca principal animator pe Aurel Matei. În sezonul 1962/1963, echipa este preluată de asistentul Tiberiu Rusu. În 1963, promovează în divizia A, după turneul de calificare de la Baia Mare. Lotul: Adriana Coroiu, Elisabeta Csegeni, Ancuţa Maximilian, Eva Tőrők, Susana Zsigmond, Eva Ujsaghi, Rodica Floroianu, Elisabeta Mathe, Margareta Szilagy, Stoica, Scridon, Maria Vigh, Eva Tőkes. Nu va rezista în divizia A decât două campionate. În sezonul 1964/65 retrogradează. În 1966/67 ocupă locul II în cupa F.R. Handbal cu lotul: Vigh Maria, Doina Guran, Rodica Vidu, Livia Olaru, Anca Maximilian, Ana Borza, Eva Csegeny, Elena Cociş, Monica Madău, Moricz Maria, Turos Iulia. Va figura din nou printre participantele la campionatul diviziei A în sezonul 1970/71, cu următorul lot: Maria Moroşan, Rodica Vidu, Eva Csegeny, Elisabeta Aftenie, Livia Bearz, Anica Pepelea, Elena Cociş, Ileana Şimon, Lidia Chirilă, Aurelia Parău, Doina Guran, Georgeta Ciprian, Paraschiva Toth. De aici încolo, tentativele de revenire în primul eşalon vor fi, arareori, încununate de succes. Vor figura în loturile acestor campionate: Elena Cociş, Sanda Şerb, Gabriela Jantea, Dorina Tişe, Georgeta Băiatu, Viorica Horvath, Monica Torcătoru.

                Dacă handbalul masculin clujean şi-a proiectat prima finală europeană pentru 2012, ei bine, surata lui şi-a trecut deja în cont o asemenea experienţă: finala Challenge Cup 2007. Fără să fi cunoscut însă şi satisfacţia cuceririi trofeului, clujencele scăpându-1 din mâini după ce-1 apucaseră zdravăn de ambele toarte (9 goluri avans în manşa clujeană a finalei cu sârboaicele de la Naisa Niş). Altfel, finala Challenge Cup 2007 constituie vârful atins de semicercul clujean, fiind prima finală de cupă europeană din istoria Clubului “U”. Care a fost însă drumul “şaptelui” feminin până în seara magică de 12 mai 2007?

Ca şi în 1960, când s-a constituit prima echipă, şi în ’94 handbalul feminin clujean şi-a avut un “moment Zero”. Cu deosebirea că primul – naşterea – fusese marcat de entuziasmul propriu începutului, pe când cestălalt – ridicarea (din groapa în care echipa fusese aruncată în iunie ’93, data radierii sale din catastifele clubului) – era împovărat de toate neajunsurile neaşteptatei şi de nimeni doritei reapariţii pe semicerc. Ce mai, un adevărat drum al crucii (pentru care depun mărturie, întrucât l-am parcurs alături de echipă şi nu doar cu condeiul), drum săvârşit cu demnitate de jucătoarele echipei reînviate, în frunte cu tenacele ei căpitan Mia Oşorhean şi tehnicianul care subscrisese la o asistenţă necondiţionată, prof. Gheorghe Mărginean. Care avea s-o aducă la echipă şi pe valoroasa sa junioară de la CSS Viitorul, Carmen Amariei.

Asadar, după anul de restrişte ‘94 echipa care refuzase să moară se reînscrie în eşalonul secund. Pe care îl va şi domina, în primăvara lui ‘96 “U”-ul renăscut din cenuşă săltând pe scena primei divizii. Moment în care intră sub asistenţa potentului Ursus, “brandul” care vizează performanţa. În numele căreia sunt operate vaste mutaţii în interiorul echipei (masive şi dramatice disponibilizări ale “fostelor” şi infuzii din afară, piesa cea mai valoroasă numindu-se Cristina Dogaru-Cucuian, ex Podravka –liderul Croaţiei) şi “fortificată” banca tehnică cu antrenorul Dinu Cojocaru.

ERA”URSUS”. Amintita efervescenţă produce şi prima scânteie: bronz în campionatul ‘97-‘98 şi, evident, loc în Cupa EHF. Care se va dovedi însă o pălărie mult prea mare pentru formaţia clujeană, părăsită în intersezon – varii motive – de 4 dintre jucătoarele care o săltase în Europa (Dogaru-Cucuian, Ana Maria Stecz, Mihaela Popa şi Carmen Niţescu – vâlceanca adusă la Cluj în schimbul lui Carmen Amariei, plecată la Oltchim), în timp ce nou-adusele la echipă (Ana Maria Ilyeş, Simona Sârbu, Alina Ariton) de-abia trecuseră pragul senioratului. De altfel media de vârstă a trupei în momentul acela era de sub 19 ani. Explicabil, în consecinţă de ce “U” n-a putut rezista mai rutinatei sale adversare din primul tur al EHF, formaţia poloneză GKS Piotrkovia, pierzând dubla la un total de 45-47.

Ce a urmat în campionatul intern?! Repetate zbateri pentru reprinderea unui loc de cupă continentală, tentativă care nu va mai fi însă concretizată decât în 2002, când “U” Ursus încheie Liga pe VI. Până atunci: locurile VII în ‘99 şi 2000 (când este demis antrenorul Cojocaru), VIII în 2001 (după intervenţia salvatoare a profesorului  Gheorghe Mărginean, rechemat la echipă după demisia forţată a lui Gheorghe Covaciu – împotmolit în “nisipurile mişcătoare” ale clasamentului) şi, repunctând, VI în 2002,  loc – pe atunci ~ de Challenge Cup. Poziţie cucerită de trupa: Ionica MUNTEANU, Florentina GRECU – portari, Mirela ROGOZ, Oana CHIRILĂ, Simona SÂRBU (VINTILĂ), Georgeta VÂRTIC (DINIS), Andreea POP, Ana Maria ILYES, Ancuţa DEAC (MUREŞAN) şi nou-sosita de la Bistriţa, Mihaela SENOCICO (ANI), jucătoarea care va deveni – şi va rămâne pentru întreg acest deceniu – motorul şi sufletul echipei clujene. În lot figurau şi dotatele Alina ARITON, Mihaela URCAN (TIVADAR), Andreea VLAD şi Alina PETRACHE, însă cu toatele fuseseră indisponibile lungi perioade. În ansamblu: o formaţie tânără, omogenă şi  valoroasă (poate cea mai frumoasă pe care a avut-o “U”), “împănată” cu numeroase medaliate internaţional, Rogoz fiind campioană europeană de tineret în ’98, Munteanu şi Ariton – campioane mondiale de tineret ’99 şi “mondiale universitare” în 2000, Grecu, Chirilă, Urcan şi Sârbu – campioane europene de junioare în ’99 şi campioane europene de tineret în 2000. Pentru viitorul sezon european “U” Ursus nu va beneficia însă de întreagă această garnitură, Munteanu evadând în campionatul francez, Chirilă în cel spaniol iar Ilyes la Selmont Baia Mare. Ies însă din infirmerie amintitele indisponibile, iar pentru fortificarea buturilor este adusă Monica Bochiş. Traseul continental?! Ceva mai lung decât cel din ’98, dar nu pe măsura aşteptărilor finanţatorului, echipa oprindu-se în sfertul cu polonezele (iarăşi poloneze!) de la Nata Gdansk: 24-19, respectiv 21-28. Eliminare care determină Ursus-ul să-şi retragă asistenţa. Deşi în sezonul regulat 2002-2003 echipa lui Liviu Jurcă obţine a treia sa calificare într-o cupă continentală, terminând campionatul pe locul V. Era “Ursus” se încheiase însă.

ERA “JOLIDON”. Începând cu vara lui 2003, formaţia universitară clujeană intră sub aripa protectoare a “Jolidon”-ului, renumita firmă de lenjerie intimă prezentă în “champions-ul mondial” al producătorilor de profil. Standard la care “Jolidon” viza să ridice şi performanţa sportivă, preconizând ca resort intim al devenirii, exigenţa. Exigenţa faţă de sine şi faţă de produsul încredinţat. Ecoul?! Promiţător în primul an al colaborării, echipa situându-se în Ligă pe onorantul loc VI, iar în Challenge Cup disputând “optimi” cu mai rutinata formaţie germană FC Nürnberg – care se şi califică cu scorul total de 59-53.

Sezonul următor însă echipa intră în vrie, încheind Liga pe XI. Se salvează în extremis, câştigând barajul de promovare. Cum ajunsese “U”-ul în această situaţie-limită? În intersezon, trupa lui Jurcă pierduse şase jucătoare din primul şapte (Seno,Vârtic şi Sârbu plecaseră peste hotare, Urcan şi Vlad la Rulmentul Braşov iar Petrache la Tomis Constanţa), gol de proporţii pe care n-aveau cum să-l umple cele 7 noi achiziţii din moment ce principalul lor atu era… tinereţea!

Dar, deşi afectată de situaţie, “Jolidon” rămâne lângă echipă, însă forţează schimbarea la faţă, pornind cu renunţarea la serviciile antrenorului Jurcă şi (re)aducerea la Cluj a lui Gheorghe Covaciu. Tehnicianul care îşi făcuse între timp mână şi nume sub Grand, scoţând-o campioană pe… vetusta Rapid. Iar Covaciu nu vine cu mâna goală, aducând cu sine parte din garnitura care îi slujise strategia din Giuleşti: jucătoarele Cristina Dogaru-Cucuian (revenită  iată sub Feleac după sejurul din ‘97-‘98), Gianina Toncean, Magdalena Paraschiv şi sfetnicul ce va gira în următorii 4 ani funcţia de director sportiv al “U” Jolidon,  Mircea Cucuian. Revine totodată la echipă Mihaela Senocico, puncherul care în viitoarele 3 sezoane va ocupa locul secund în ierarhia naţională a golgeterelor. Astfel “armată” şi animată de dorinţa de a-şi impune numele, “U” Jolidon reuşeşte un campionat bun, încheind ediţia 2005 -2006 pe locul VI. Care avea să devină loc de cupă europeană, EHF suplimentând “raţia continentală” a României ca urmare a faptului că ultima finală Challenge Cup fusese una românească: Rulmentul-Tomis. Un cadou care, fericit, avea să capete şi cea mai valoroasă acoperire, “U” Jolidon ajungând să dispute finala Challenge Cup 2007.

LA PORŢILE OLIMPULUI. Urcuşul a început cu câştigarea turneului preliminar de la Cluj, supusele “U”-ului fiind bosniacele de la Jeljeznikar, portughezele Colegiului de Gaia şi franţuzoaicele clubului Nuorese. Urmează, în tururile 3 şi 4, victorii lejere asupra portughezelor de la “Madeira” şi a ucrainiencelor de la “Energo” Lvov, iar în “sferturi” o convingătoare calificare în dauna Tomisului – conaţionala de la Pontul Euxin: 34-28 şi 27-28. Ajunseserăm, asadar, în semifinalele unei cupe continentale –  premieră în istoria handbalului clujean. Adversară? RK Zagreb, reprezentanta handbalului croat.

Manşa inaugurală se dispută la Cluj şi, în ciuda victoriei gazdelor cu 32-30, nu lasă fanilor “U”-işti prea mari speranţe în privinţa decisivului din fieful croatelor. La Zagreb însă cerberulDogaru-Cucuian zăvorăşte, realmente, poarta (21 de intervenţii salvatoare) iar cuplul Senocico – Amalia Busuioceanu (13, respectiv 8 goluri) seamănă pustiu în tabăra gazdelor, nevoite astfel să plece steagul în faţa iureşului clujean încheiat cu neaşteptatul scor de 33-26, pentru care mai semnaseră Magdalena Paraschiv 2 goluri, Adriana Tudorache 2, Marinela Gherman 3, internaţionala Florina Bârsan 5, Geanina Toncean, Andreea Vlad şi contrasemnase antrenorul Gheorghe Covaciu.

Cât priveşte mult-aşteptata finală cu formaţia sârbă Naisa Niş, ei bine, aceasta nu va constitui – în ciuda reţetei – supremul performanţei clujene, ci doar cea mai avansată etapă atinsă până acum de handbalul feminin clujean. Spunem aceasta, întrucât rezultatul a constituit o mare dezamăgire, Trofeul Challenge fiind pierdut de clujence după ce ele îşi asiguraseră, acasă, un plus mai mult decât consistent: 32 -23. Avantaj pe care îl considerase – şi aici a fost greşala lor – ca insurmontabil! Tenacele sârboaice l-au… surmontat însă la Niş ( 30-21), câştigând totodată Trofeul întrucât înscriseseră mai multe goluri în deplasare decât reuşise “U” în manşa similară.

Altfel, obiectivele anului: finală europeană şi loc pe podiumul Ligii fuseseră, ambele, acoperite, lângă amintitul eveniment continental, “U” Jolidon reuşind şi bronzul Ligii Naţionale. Medalie care asigura handbalului feminin clujean cea de a cincea sa prezenţă în competiţiile europene rezervate echipelor de club, de data aceasta: Cupa Cupelor. În care clujencele avansează până în sferturi, eliminând în fazele precedente trupa austriacă Dornbirn Schören (ambele manşe la Cluj) şi pe dezavuata Naisa Niş, rivala care îi suflase în primăvară Trofeul Challenge. Revanşă în perspectiva căreia “U” se betonase cu dubla câştigătoare a Champions League, Carmen Amariei, revenită la Cluj cu intenţia de-a susţine promovarea performanţei la “U”, echipa care o lansase în handbalul de mare clasă. Intenţie care nu se va concretiza însă, Amariei evadând, curând, la Rulmentul Braşov.

În sferturile Cupei Cupelor “U” întâlneşte cel mai puternic adversar dintre cei destinaţi de-a lungul tuturor campaniilor sale continentale: trupa croată Podravka Vegeta – multiplă medaliată internaţional. Reţeta adversarei nu le sperie însă pe fetele lui Covaciu, decise să-şi apere şansa. Şi o fac cu mult aplomb, câştigând la Cluj cu 33-27 şi ţinându-se strâns în decisivul de la Koprivnica: 31-37 în min 60(!), moment în care clujencele aveau calificarea în mână, la totalul egal 64-64 ele fiind avantajate de numărul superior al golurilor, marcate în deplasare. Sorţii nu le-au fost însă favorabili; până la capăt, croatele izbutind golul calificant la chiar ultimul lor atac. O ratare pe care am regretat-o cu toţii, dar pe care nimeni n-a imputat-o echipei din moment ce aceasta îşi jucase cartea la sânge. Motiv pentru care o punem în chenar: Cristina Dogaru-Cucuian, Imola Berei, Viorica Şuba – portari, Magdalena Paraschiv, Amalia Busuioceanu, Constantina Brânzan, Marinela Gherman, Adriana Tudorache, Ancuţa Mureşan Anca Amariei, selecţionatele olimpic Mihaela Senocico-Ani şi Florina Bârsan şi, episodic internaţionala Carmen Amariei. Sfertul cu Podravka a fost, altfel, şi ultimul vârf atins de “U” în perioada noastră de referinţă (1994-2009), în ultimele sale două sezoane “U” Jolidon poziţionându-se dincoace de bariera europeană: locul VI în 2008 şi XI în 2009 (acesta fiind parcurs fără agila “pisică” dintre buturi, Cristina Dogaru-Cucuian, retrasă?! şi principalul puncher al echipei, reputata Seno, decisă pentru o maternitate). Altfel, perioada focalizată de Almanahul aniversar a fost cea mai productivă şi mai încărcată de trăiri pozitive din întreaga istorie a “şaptelui” feminin clujean şi – dacă nu cumva greşesc- din toată istoria “Jocurilor” de la “U”.

JUDO

Începuturile acestui sport, ramură a artelor marţiale, în Cluj, datează de prin anii 1964-1966, când, tineri entuziaşti (Buţiu Doru, Csép Dezső ş.a.) alcătuiesc grupe de iniţiere la Casa de Cultură a Studenţilor, Institutul Agronomic. Secţia de judo a activat iniţial pe lângă Centrul Universitar Cluj (preşedinte dr. Blăjan Ioan).

În 1972, echipa din Cluj este preluată de prof. Ştefan Vodă (având, printre altele, şi titlul de campion naţional), în cadrul Clubului Sportiv „Universitatea”. Preşedinţi de secţie: dr. Ion Ştirbu, prof. dr. Virgil Toma, Teofil Berinde.

„Lunga listă a succeselor – scria Al. Paloşanu în 1994 – reuşitelor o începem cu cei care şi-au înscris numele pe tabloul de onoare al campionilor naţionali la individual: Vodă Ştefan 1970, Udvari Dezső 1976, 1978, 1979, Lazăr Loghin 1981, 1982, 1983, Udvari Béla 1981, Pop Dănuţ 1991, 1993. Un total, deci, de 10 medalii de aur la naţionale-individual.

            Medalii de argint: Vodă Ştefan 1969, Csép Dezideriu 1971, Vilău Dorel 1972, Balogh Mihai 1987, Pop Dănuţ 1990.

Medalii de bronz: Vodă Ştefan 1972, 1973, 1974, Csép Dezideriu 1972, 1973, Naghi Eugen 1973, Tőrők Ladislau 1973, Olteanu Remus 1973, Udvari Dezső 1976, 1977, Páll Ladislau 1977, Anca Ioan 1977, Sărac Radu 1978, Toth Stefan 1979, Bastucescu Sabin 1980, Daniel Albert 1981, 1982, Udvari Béla 1982, Bercean Florin 1982, Cozma Ferdinand 1989, 1990, Moldovan Claudiu, 1990, Mărginean Octavian 1990, Pop Dănuţ 1992.

Campionatele pe echipe seniori – cele mai bune locuri ocupate în Divizia A: 1972 – IV; 1976 – IV; 1981 – III; 1991 – III; 1992 – III; 1993 – II. În anul 1994, echipa promovează în Superligă, unde va activa alături de echipele Steaua, Dinamo Bucureşti, Bucur Bucureşti, Dinamo Braşov şi Politehnica Iaşi. Iată echipa care a realizat această frumoasă performanţă: Mărgineanu Octavian, Ghiţă Nicolae, Pop Dănuţ, Mihu Dionisie, Duţu Constantin, Gergely Tamás, Tuferan Daniel, Bucurenciu Ovidiu, Balogh Mihály, Boboş Mihai, Pop Ioan Nelu, Szabo Alexandru, Munthiu Adrian, Năsăudean Alin.

Echipa vicecampioană universitară pe anul 1994: Pop Ioan Nelu – căpitanul echipei, Tuferean Eugen, Bucurenciu Ovidiu, Duţu C-tin, Mihu Dionisie, Pop Dănuţ, Ghiţă Nicolae, Mărgineanu Octavian.

Campioni naţionali universitari în perioada 1972-1994: Panteleciuc Horia, Tuferean D., Balogh M., Munthiu A., Pop Ioan Nelu, Mărgineanu O., Urcan Radu, Georgescu O., Calboreanu M., Roib I., Ile A., Dan A., Lazăr Loghin, Udvari Béla, Udvari Desző, Páll L., Anca Ioan, Sărac R., Csép D., Pop M., Deceanu I., Băruţa G.

Au mai activat în cadrul secţiei, de-a lungul anilor, aducându-şi contribuţia la succesele obţinute, următorii sportivi:  Andronescu Teodor, Ardeleanu Ioan, Avram Călin, Baba Alexandru I., Bărbulescu Mircea, Buia Doru, Câmpianu Teofil, Clit Constantin, Deceanu Ioan, Fabian Imy, Fabian Mihai, Fangly Istvan, Fried Andrei, Fried Emeric, Gurghianu Aurel, Ilioaia Viorel, Iozsa Csaba, Kovacs Iosif, Podină Mihai, Selincean Vasile, Szabo Zoltan, Trâmbiţaş Emil, Urcan Radu, Anca Ioan, Bal Nicolae, Berceanu Florin, Matei Petrică, Pascu Andrei, Pop Nicolae, Rău Adrian, Băruţă Gavril, Butu Doru, Elefterescu Horea, Negrea Constantin, Stoica Mihai, Mareş Remus, Roib Ioan, Cristea Mihai, Defta Valer, Dumitru Ioan, Lazăr Silviu, Cenan Iacob, Gădălean Alexa, Aştileanu Păunel, Demian Aurel, Gergely Attila, Hadnaghy Ştefan, Ivas Marcel, Cadar Attila, Kiss Zoltan, fraţii Moldovan Stelian, Radu şi Viorel, Orban Gyuri, Părduţiu Aurel, Păuşan Andrei, Rusu Dionisie Dinu, Rusu Viorel, Sarlos Pişti, Teodorescu Costel, Tőrők Stefan, Baba Alexandru Gesti, Catana Emil, Hirişcău Dan, Mureşan Fane, Pop Dan Nicolae, Raţiu Octavian Cristian, Sântămărian Gavrilă, Wizer Marius – preşedinte de onoare al F.R. de Judo, Cos Marin, Coslovchi Constantin, Foitos Adrian, Trenca Dumitru Puiu, Aluaş Florin, Barbos Ioan, Furda Daniel, Jucan Alexandru, Tanko Zoltan.

Sportivi selecţionaţi în loturi pentru competiţii internaţionale: Vodă Ştefan, Csép Dezideriu, Páll Ladislau, Udvari Dezső, Lazăr Loghin, Sărac Radu, Toth Stefan, Udvari Béla, Daniel Adalbert, Anca Ioan, Olteanu Remus, Jucan Alexandru, Hirişcău Adrian, Cozma Ferdinand, Moldovan Claudiu, Pop Dănuţ.

Printre cei mai reprezentativi judoka de la „U” care s-au impus atât în competiţiile interne cât şi în cele internaţionale prezentăm pe următorii:

Loghin Lazăr, născut în 1954 la Arad, activează la Cluj, în perioada 1979-1983, fiind student la ICF. Iată palmaresul său: trei titluri de campion naţional, un loc II la campionatele naţionale, campion internaţional universitar, un titlu de campion balcanic. Cele de mai sus sunt cuprinse în perioada în care a activat sub culorile „U”, palmaresul său – intern şi internaţional – fiind mult mai bogat. Dotat cu calităţi fizice şi psihice deosebite, s-a afirmat ca unul dintre cei mai valoroşi judoka ai generaţiei sale.

Csép Dezső, unul dintre animatorii de început ai secţiei. Bun tehnician, obţine rezultate remarcabile şi, datorită calităţilor sale morale, a devenit un model pentru mai tinerii săi colegi.

Pop Dănuţ, născut în 1968 la Bozieş . Component, din anul 1990, al lotului naţional de judo. Obţine în perioada 1990-1994 două titluri de campion naţional. Pe plan internaţional, are la activ numeroase titluri şi rezultate, care l-au desemnat ca unul dintre cei mai valoroşi judoka din ultimii ani.

Pop Ioan Nelu, nu numai component de bază al echipei, dar şi căpitan şi antrenor secund. Aduce, prin exemplul dăruirii şi seriozităţii sale, un aport serios la succesele echipei.

Udvari Dezső, triplu campion naţional, component al echipei naţionale care a obţinut medalia de bronz la campionatele europene pe echipe din anul 1977.

Trebuie menţionat, alături de sportivii citaţi mai sus şi numele doctorului Gomboşiu Claudiu, sportiv şi apoi arbitru de certă valoare naţională.”

După revoluţie , la ideea prefesorului Florin Bercean şi a profesorului Ştefan Vodă, are loc “fuziunea” a două secţii de judo din oraşul nostru, nascându-se Universitatea-CS Municipal Cluj-Napoca. Secţia devine fanion al judo-ului românesc, obţinând peste 800 de medalii, premii şi distincţii de la nivelul Campionatului Naţional de copii până la cel mai înalt nivel al Jocurilor Olimpice.

-1995-1996 – Transferăm la secţia de judo cele mai bune două sportive ale României : Moricz-Moise Laura(48 kg), Richter Simona(70 kg). Impreună cu Aluaş-Dinea Ioana (52 kg) vor forma trio-ul de aur al României , care, în cursul a 10-12 ani, au adus glorie clubului nostru, oraşului şi ţării.

1997 – este numit ca antrenor principal al Lotului Olimpic feminin, profesorul Florin Bercean.

1998 – se aduce în pregătire la Cluj-Napoca, Lotul Olimpic feminin, în structura secţiei de judo şi sub conducerea lui Florin Bercean.

1999 – urmează aducerea în oraşul nostru şi a Centrului Olimpic,  sub coordonarea profesorului Ştefan Vodă şi a profesoarei Gianina Andreica.

2000 – CE sen- individual :   loc I – Moise Laura (48 kg)

loc III –Aluaş Dinea Ioana (52kg)
loc V- Richter Simona(78 kg)

– CE sen. – pe echipe, Belgia): loc II  din cele şapte sportive, cinci erau ale secţiei noastre:

–  Moise Laura (48 kg)
– Aluaş Dinea Ioana (52 kg)
– Bădiţă Laura (57 kg)
– Sandu Alina (63 kg)
– Richter Simona (78 kg)

În istoria judo-ului românesc feminin este prima medalie obţinută la Campionatele Europene de seniori pe echipe.

– JO Sidney – Australia: loc III- Richter Simona (78 kg),şi prima medalie olimpică obţinută la feminin
loc V – Aluaş Dinea Ioana(52 kg)
participare Moise Laura(48 kg)

2008 –  profesorul Florin Bercean este desemnat antrenorul numărul 1 al Europei- la feminin

– în ultimii 20 de ani ai secţiei şi-au adus o contribuţie esenţială următorii profesori-antrenori: Vodă Ştefan, Pop Ioan,  Andreica Gianina, Bercean Florin.

RUGBY

Prof univ. dr. Dan Georgia, în 1994, nota că „în anul 1949 o mână de studenţi entuziaşti au încropit prima echipă de rugby a Clujului. Totul a început ca un divertisment, dar pe măsura trecerii timpului a devenit o adevărată pasiune şi încet, sportul bărbătesc şi-a câştigat noi adepţi şi suţinători între care menţionăm în primul rând pe prof. univ. Nicolae Ghircoiaşu, cel dintâi preşedinte al secţiei.”

Să mai notăm că prof. univ. dr. Dan Georgia este „unul dintre antemergătorii care a pus umărul la înfiinţarea echipei universitare de rugby.”

Într-adevăr, „jocul de rugby se practică în oraşul Cluj de la începutul anului 1949”. Ziarul „Sportul Popular” (nr. 1273 din 16.II.1949, nr. 1302 din 18.III.1949 şi nr. 1315 din 31.III.1949) insera în coloanele sale următoarele: „Clubul C.C.A. Bucureşti a dispus înfiinţarea de noi echipe militare de rugbi la Iaşi, Cluj, Timişoara, Arad. Zilele acestea a părăsit Bucureştiul un delegat al F.R. Rugbi care va studia posibilitatea difuzării şi popularizării rugbiului în centrele provinciale. Districtul Cluj a trimis la F.R. Rugbi o adresă prin care îşi anunţă înfiinţarea comisiei de rugbi. formată din: Schipor Constantin – secretar, Sambery Kurt – organizator, Lorenczy Francisc – tehnic, Avram Lazăr – administrativ, Rusu Vasile – presă şi propagandă.”

Aceasta a fost prima comisie de rugby în oraşul Cluj. care a început drumul greu de înfiinţare şi coordonare a primelor echipe de rugby din acest oraş. Districtul Cluj şi-a început activitatea având afiliate două formaţii sportive: „C.S. Armata” şi „C.S. Universitatea” Cluj.

Ziarul „Sportul Popular” (nr. 1506 din 16.X, nr. 1517 din 25.X, nr. 1519 din 27.X, nr. 1526 din 3.XI şi nr. 1553 din 7.XII.1949) menţionează: „Pentru a reuşi proiectata demonstraţie de rugbi la Cluj, echipele Constructorul, Electrica şi Metalul Bucureşti vor face un antrenament pentru acomodare. în 19.X.1949. prin două selecţionate.

În 23 octombrie 1949. a avut loc la Cluj jocul de demonstraţie între Electrica şi Metalul Bucureşti, terminat cu scorul de 8-8, fiind arbitrat de I. Sfetescu.

La 30 octombrie 1949. districtul local Cluj, în urma propagandei făcute de echipele bucureştene. a programat un nou joc demonstrativ la Cluj, între C.S. Universitatea şi C.S.Armata Cluj, jucătorii acestor echipe primind primele noţiuni de la jucătorii echipelor bucureştene care s-au aflat în localitate.

Pentru data de 6.X.1949. clujenii au cerut o echipă din Bucureşti pentru a susţine cu aceasta un joc la Cluj. S-a şi răspuns că se va trimite echipa C.C.A. contra echipei C.S. Armata Cluj. La rândul lor, echipele clujene fac jocuri de popularizare la Turda, în noiembrie 1949.

Primul derbi local se organizează la 30.X.1949. între echipele C.S.Armata şi C.S.Universitatea Cluj, câştigat de prima echipă cu scorul de 12-0, prin care se pun bazele campionatului de rugbi al Ardealului. Lotul de început: Manu, Şaramet, Georgia R., Popescu, Mavrodin, Lucaci, Pauer, Georgia D., Niculescu, Iepure, Radu, Dobrescu, Grosu, Silaghi, Igna, Deva. Studentul în medicină Mihai Negoescu, venit din Bucureşti, unde mai jucase, este primul îndrumător al formaţiei de mai sus.

Organizarea partidelor demonstrative între echipele bucureştene a reprezentat un mijloc eficace de răspândire a jocului de rugbi în centrele provinciale. Astfel au luat fiinţă mai multe echipe de rugbi la: Cluj, Târnăveni, Mediaş, Sighişoara, Blaj etc.

          Activitatea echipelor de seniori de-a lungul anilor.

În anul 1950 se organizează, pentru prima dată, campionatul Transilvaniei, prin participarea echipelor: C.S. Armata Cluj, „Ştiinţa” Cluj, Metalul Târnăveni, C.S. Armata Mediaş, C.S. Locomotiva Sighişoara, C.S. Armata Blaj. Stiinţa Cluj, în componenţa Tolan, Rancea, Oli Power, Dan Georgia, Radu Georgia, Niculescu, Căliman, Pop, Benţia, Dobrescu, Grosu, Iepure, Igna, Deva, Nicolae Lucaciu, Moţiu, Silaghi, Ghica, Oprea, Tică, Liati, Beju, Statescu, Stan, Torner, Aldulea, Man, Popescu, Iuga, Saramet, Călăraşiu, Mavrodin, Radu – mama, Gheorghe Codrea, instructor Andrei Barasch. De referinţă sunt şi datele care urmează : Ştiinţa Cluj – CS Armata Someşeni 3-3 (0-0); primul eseu al universitarilor clujeni reuşit de dr. Eugen Deva, în întâlnirea Ştiinţa Cluj-Armata Someşeni 8-0 ;

Comisia locală de rugbi era compusă din: Schipor Constantin – preşedinte, cpt. Dacu Constantin, dr. Avram Lazăr, dr. Mora Niculescu, Nicolae Săivescu, dr. Georgia Dan şi Silaghi Vasile – membri, ajutaţi de instructorul sportiv Andrei Barasch care era şi arbitru, trimis de Bucureşti în perioada anilor 1950-1951, în vederea organizării bunei desfăşurări a activităţii rugbistice în districtul Cluj.

În anul 1951, campionatul republican se joacă pe două serii. O serie denumită Bucureşti, în care participă numai echipe bucureştene, şi o serie „B”, în care participă numai echipe provinciale. Echipa „Ştiinţa” Cluj a avut de-a lungul anilor în conducerea secţiei pe: dr. Tolan, prof. univ. Ghircoiaşu Nicolae, lector Lemneanu Alexandru, conf. Văcaru Liviu ş.a. Antrenorii echipei au fost, în ordine: Alecu Ştefănescu, Dan Ştefănescu, ing. Onciu Aurel, jurist Lucaci Nicolae, prof. Viorel Cîrligelu, jurist Dumitru Manoileanu, prof. Paloşanu Alexandru.

Iată una dintre formaţiile Ştiinţei Cluj din perioada anilor 1950-1951: Silaghi Vasile, Ghica Matei, Radu Ioan, Oprea Alexandru, Tică P. Cocol, Aurel Grosu, Liaţi Ioan, Georgia Dan, Georgia Radu, Stătescu Radu, Beju Dan, Iuga Ion, Igna Cornel, Lucaciu Nicolae, Stan Constantin, Torner Hans, Benţea Gheorghe, Popa Eugen.

„Ştiinţa” Cluj a reprezentat echipa de mare performanţă a oraşului Cluj. Echipa „Locomotiva” Cluj şi mai târziu C.F.R. Cluj, a activat între anii 1950-1957, în cadrul diviziei naţionale B, fiind de un real sprijin pentru echipa studenţească din divizia A. A ocupat locuri fruntaşe în divizia B. Antrenorii echipei au fost în ordine: Alecu Ştefănescu, Hubert Iosif.

Iată o parte din jucătorii echipei „Locomotiva” Cluj: Bexa Gheorghe, Pop Lorin, Bereş Corneliu, Pintilie Ion, Lungu Alexe, Borza Ştefan, Voievod Viorel, Damian Vasile, Bulubasa Mircea, Tarţa Nicolae, Grosu Aurel, Gaicu Nicolae, Fodor Valer, Dîrjan Ioan, Proca Dumitru, Ioana M., Budea Caius, Timbuş Octavian, Igna Mircea etc.

În anul 1952, campionatul republican se joacă pe două serii, în care echipele provinciale sunt intercalate cu echipe bucureştene. Prima serie este câştigată de Dinamo Bucureşti, iar a doua serie de „Locomotiva” Griviţa Roşie Bucureşti. În seria I, Ştiinţa Cluj ocupa locul 4 (  9   2   5  144-79) cu 36 de puncte, seria fiind câştigata de Dinamo cu 47 de puncte.  Ştiinţa Cluj – Aldulea, Codrea, Lucaciu, Stan, R. Georgia, Torner, Beju, D. Georgia, Popa,  Bentea, Statescu, Szilagyi, Alexiu, Liati, Iepure, Oprea, Radu, Stefanescu, Ghica, Carol, antrenor Alecu Stefanescu – reuşeşte câteva rezultate memorabile. De amintit sunt Ştiinţa Bucureşti – Ştiinţa Cluj 3-11; Dinamo – Ştiinţa 6-6 !; Locomotiva Timişoara – Ştiinţa 0-30 ; Constructorul Bucureşti-Ştiinţa 6-3.

În anul 1953-1954, „Ştiinţa” Cluj este încadrată  Institutului Politehnic.

În anul 1953, campionatul republican se desfăşoară pe trei serii, cuprinzând 22 de echipe. Primele două echipe din fiecare serie participă la un turneu final, câştigat de C.C.A. Bucureşti. Nici o echipă transilvăneană nu a reuşit să se claseze în acest turneu. Ştiinţa Cluj – Mihut, Constantinescu, Carol, Hagea, Beju, D. Georgia, R. Georgia, Szilagyi, Lucaciu, Iepure, Oprea, Matei, Liati, Iuga, Căliman, Stan, Torner, Tică, Grosu, Ştefănescu, Popa, Bejan, Voievod, Haţieganu, Bugnariu, Radu, antrenor Alecu Ştefănescu – este repartizată în seria I, serie în care ocupă în final, locul 3 cu 26 de puncte. Între rezultatele de amintit se înscrie şi victoria în faţa Ştiinţei Bucureşti, 6-5 pentru clujeni.

În anul 1954, prima categorie a ţării era formată din 9 echipe, între care a participat şi „Ştiinţa” Cluj. Ea retrogradează, la sfârşit, în Divizia B.

În anul 1955, prima divizie a ţării este formată din 10 echipe. Echipa „Ştiinţa” Cluj activează în categoria B, seria I, şi reuşeste, la sfârşitul anului, să promoveze în categoria A.

Ştiinţa Cluj – Lucaciu, Sălăjan, Iuga, Crăciuneanu, Oprea, Boros, Căliman, Şteflea, Haller, Radu, Ioniţă, Popa, Liati I şi II, Bulubasa, Prelipceanu, Torner, Codrea, Ionică Pop, Iepure, Ivan, Mătieş, antrenor Dan Ştefănescu . Cu 40 de puncte (13  0   1   98-9), Ştiinţa reuşeşte, asadar, promovarea în A. Locul 2 este ocupat de o altă echipă clujeană, Locomotiva, 35 de puncte.

În anul 1955, ia fiinţă o nouă echipă în oraşul Cluj, „Voinţa”, ca reprezentantă a cooperativelor meşteşugăreşti.

Echipa „Voinţa” Cluj a activat în cadrul diviziei B între anii 1955-1957, fiind o pepinieră pentru celelalte echipe mai mature, rezultatele fiind modeste. Antrenorul echipei a fost Grigore Aman.

Iată o parte din jucătorii echipei „Voinţa” Cluj: Demian Radu, Burzo Ioan, Pop Lorin, Iancsó Ernest, Albu Vasile, Pop Vasile, Covaci Ioan, Cosma Emilian, Ivan Dumitru, Cristescu Serafim, Dan Virgil, Vaida Teodor, Marcu Traian etc.

În anul 1956, echipa „Ştiinţa” Cluj, care abia intrase în Divizia A, retrogradează în Divizia B. Categoria A cuprindea  zece echipe. Ştiinţa Cluj – Torner, Boros, Radu Damian, Buia, Ioan Pop, Lucaciu, Codrea, R. Georgia, Salajan, Mazare, Iuga, Eugen Popa, Steflea, Racasan, Maties, Vintila, Tascu, H. Pop, Spirea, Liati II, Onciu, Radu, Matei, Balan, Podaru, Catanici, Caliman, Grosu, Muresan, Marin, Prelipceanu,  Craciuneanu, antrenor Aurel Onciu – la prima ei participare pe prima scena rugbistica naţionala nu reuşeşte mare lucru, ocupand în final locul 10 cu 18 puncte (0   1   17  18-299), loc care o trimite în… B. Motivele ? Le gasim în scrisul colegului nostru Viorel Cacoveanu : ”Aceasta comportare nesatisfacatoare provine din cauza conducerii colectivului sportiv şi a sectiei de rugby, care s-au preocupat prea putin de bunul mers al echipei divizionare. Aşa se explica faptul ca până la sfarsitul turului nu i-a fost asigurat echipei un teren pentru antrenamente, jucătorii fiind nevoiti sa se pregateasca pe campul din apropierea stadionului Gh. Gh. Dej. Mai poate exista omogenitate în sanul echipei când jucătorii se intalnesc numai la meciuri ? Credem ca nu…Antrenorul Aurel Onciu nu s-a preocupat deloc sa organizeze cantonamentele şi, în general, sa remedieze lipsurile constatate, el privind situatia cu o totala indiferenta. ”

Echipa rămâne în Divizia B până în anul 1958, când revine în Divizia A, fiind antrenată de prof. Viorel Cîrligelu. Promovarea este comentata de Radu Fisch astfel : ”Cu o pregatire excelentă, asigurată de către antrenorul Viorel Carligelu, proaspăt absolvent al Institutului de Cultura Fizică şi Sport, cu o orientare exclusiv ofensivă, cu un joc plin de subtilităţi, Ştiinţa Cluj a demonstrat cu prisosinţă că merită să revină în prima categorie de rugby a ţării, făcand un real serviciu popularizarii sportului cu balonul oval ‘’  (în ‘Sportul popular, 29 decembrie 1958, pagina 2).

Lotul 1957-59: Ioniţă, Leaţi, Căliman, Cătănici, Mazăre, Pop I, Gebefügy, Pop H. Şteflea, Constantinescu, Răcăşan, Demian, Iancso, Boboc, Mătieş, Crişan, Fodor, Cîrligelu, Hagiu, Cordoş N, Buia, Miclea, Petreanu. Antrenori: 1951-1953-  Alecu Ştefănescu; 1954-1955-  Dan Ştefănescu; 1956- Aurel Onciu; 1957- Niculae Lucaciu; 1958- Viorel Cîrligelu, 1959-1961- Dumitru Manoileanu. Preşedinţi secţie: dr. Tolan, prof. N. Chircoiaşu, prof. Al. Lemneanu.

Între anii 1959-1965, echipa „Ştiinţa” Cluj cunoaşte perioada ei de glorie în cadrul diviziei naţionale A. Între anii 1960-1962 se clasează pe locul 4, după Griviţa Roşie, Steaua şi Dinamo, impunându-se ca cea mai bună echipă din provincie. Din echipa de aur a „Ştiinţei” Cluj au făcut parte următorii jucători: Miclea Ioan, Pop Ioan, Gebefűgi Andrei, Buia Alexandru, Mazăre Ilie, Cîrligelu Viorel, Boboc Bebe, Demian Radu, Fodor Ioan, Leaţi V., Crăciuneanu Alexandru, Cordoş Nicolae, Incicaş Dorel, Hagiu Dumitru, Ioniţă Mihai, Cătăniciu Viorel, Terbőczi Z., Sorin Petreanu, Sălăjan Damian, Căliman, etc. fiind antrenată de jurist D. Manoileanu. O parte din jucătorii echipei au fost componenţi ai lotului republican de rugbi, jucând efectiv în mai multe jocuri ale naţionalei: Demian Radu cu 29 de jocuri, Cordoş Nicolae cu 7 jocuri şi Gherasim Dumitru cu 4 jocuri, Fodor Ioan ş.a.  Lotul 1960-1965:  Gebefügy, Buia, Grigoriu, Manolache M., Pop Ionică, Fodor, Demian, Boboc, Mazăre, Sălăjan, Micela, Hossu, Mătieş, Crăciuneanu, Cătănici, Ioniţă, Károly Béla, Petreanu, Bunea, Paloşanu, Gherasim, Alexandrescu, Pop H., Cordoş, Căliman, Tolu, Crişan, Simion, Păulescu, Terböczi, Baba, Călian, Bucur, Chirilă, Buzilă, Catană, Munteanu, Gudea, Ştefu, Constantinescu, Bucşa, Mureşan, Bălan, Cincora, Héghetö, Gădălean, Tănăsescu, Cîrligelu, Ursu. Antrenori: Dumitru Manoileanu, Alex Paloşanu,   Gebefügy Andrei, Cordoş Nicolae. Preşedinţi secţie: Al. Lemneanu, Ivanciu Proinov, Liviu Văcaru, lect. univ. Dumitru Mugioiu.

Dar, iată, pe scurt, ce s-a întâmplat în acesti ani, 1959-1965:

1959. Antrenată de un nou antrenor, Dumitru Manoileanu, Ştiinţa – Miclea, I. Pop, Gebefugy, Buia, Mazare, Carligelu, Boboc, Radu Demian, Fodor, H. Pop, Craciuneanu, Cordos, Caliman, Hagiu, Ionită Catanici, Gherasim, Salajan – ocupă locul 6 cu 29 de puncte (5   1   12   115 – 195), loc peste aşteptări. Se remarcă Radu Demian şi Nicolae Cordos, ambii  convocaţi la lotul de seniori, Căliman, Boboc, Gebefugy, H. Pop, Crişan şi Fodor.

  1.        Ediţia 44-a a categoriei A înseamă pentru Ştiinţa Cluj şi antrenorul Dumitru Manoileanu, locul 4. Este locul la care au contribuit H. Pop, Cordos, Gherasim, Caliman, Tolu, Crisan, Alexandrescu, Fodor, Alexandru Paloşanu, Boboc, Mazăre, Buia, Hagiu, Cârligelu, Gebefűgy, Sălăjan, Miclea, I. Pop, Hossu, Maties, Crăciuneanu, Ioniţă, Karoly. Ştiinţa reuşeşte partide bune, rezultate surprinzătoare cum ar fi Ştiinţa – CCA 3-3, Ştiinţa – Grivita Rosie 3-3 sau Constructorul Bucureşti – Ştiinţa 0-12 ! D. Callimachi consemnează în « Sportul popular », 18 aprilie 1960 : ” Clujenii au confirmat locul fruntaş pe care îl ocupă în actualul clasament, jucând ca o echipă matură. Şi astfel, după şase etape, Ştiinţa continuă să fie neînvinsă ! Este o performanţă nerealizată pâna acum de nici o altă formaţie din provincie”. Cei mai buni se dovedesc a fi Paloşanu, H. Pop, Demian, Alexandrescu.
  2.       Doar locul 10 pentru Ştiinţa – Crişan, Stefu, Simion, Cordos, Căliman, Hagiu, Tolu, Gherasim, H. Pop, Paloşanu, Demian, Hossu, Petrean, Fodor, Boboc, Cârligelu, Salajan, Gebefugy, I. Pop, Manolache şi Grigoriu – cu 39 de puncte.

Ca rezultate notabile, sunt de amintit Ştiinţa – Dinamo  0-3, Rapid – Ştiinţa 6-8, Ştiinţa – Metalul 6-6, Ştiinţa Petrosani – Ştiinţa Cluj 3-8 şi acest scor în faţa minerilor clasati pe locul 6 cu… 42 de puncte !

          1962.     Alexandru Paloşanu este noul antrenor al echipei. Este o dublă ipostază, deoarece Alexandru Paloşanu va fi şi jucător în teren ! Alaturi de el îi are pe Buzilă, Gudea, Gădaleanu, Urs, Căliman, Crişan, Gherasim, Cătană, Petrean, Munteanu, Baba, Cordoş, Gebefűgy, Fodor, H. Pop, I. Pop, Grigoriu, Simion, Chiriţă, Cătănici, Păulescu, Cătineanu. Ştiinţa Cluj ocupă în final locul 4 cu 47 de puncte (10   5   7  129-113). De amintit sunt rezultatele Ştiinta-Steaua 3-3, Ştiinta Cluj -Ştiinta Bucureşti 3-3, Ştiinţa – Dinamo 3-6, Steaua – Ştiinţa 3-0 sau Griviţa – Ştiinţa 6-3, meci în care studenţii au impresionat printr-o extraordinară putere de luptă.

           1963. Ştiinta Cluj – Gherasim, Chirilă, Olteanu, Terboczy, I. Pop, Ghiguceanu, Cătană, Sălăjan, Buzilă, Petrean, Căliman, H. Pop, Cordos, Bucur, Koppelmann, Eliade, Simion, Cătănici, Munteanu, antrenor Alexandru Paloşanu – se clasează în final pe locul 6, 44 de puncte, dovedindu-se a fi, citez din analiza lui Dan Gârleşteanu, «  cea mai valoroasă formaţie din provincie  » (Sportul popular, 16 noiembrie, 1963, pagina 3). Rezultate deosebite : Ştiinţa – Steaua 3-3, Grivita – Steaua 3-0, Ştiinţa – Farul 20-9, Ştiinţa – Grivita 8-6.

          1964.     Faţă de ediţia 1963, Ştiinţa Cluj – Căliman, Gherasim, Buzilă, Baba, H. Pop, Cordos, Chirilă, Călian, Chişu, Cătană, Petrean, I. Pop, Constantinescu, Bucşa, Gudea, Bucur, Sălajan, antrenor H. Gebefugy – pierde doua locuri, clasare pe 8 cu 39 de puncte (8  1   13   100-209). Surpriza este alta, scorul identic cu care au pierdut clujenii în faţa celor de la Steaua şi Dinamo, … 3-13 !!!, ambele în returul campionatului. În tur a fost dezastru, Dinamo – Ştiinţa 43-0, Steaua – Ştiinţa 20-0.

  1.       La cârma echipei revine Alexandru Palosanu, lotul Ştiinţei Cluj rămânând în mare acelaşi, Terboczy, Constantinescu, I. Pop, H. Pop, Bucsa, Petrean, Căliman, Cordoş, Gudea, Gherasim, Chisu, Cătană, Chirila, Călian, Baba, Buzilă,  Bucur, Sălăjan. Studenţii ocupă în final locul 12, cu care intră în barajul pentru rămânerea în A. Surpriza neplăcută o constituie partida Precizia Săcele – Ştiinţa 9-3 (3-0), scor care aduce cu sine… retrogradarea.

Asadar, în anul 1966, echipa „Ştiinţa” Cluj retrogradează din Divizia A. Prin formarea a patru cluburi studenţeşti în oraşul Cluj şi anume: „Universitatea”, „Politehnica”, „Medicina” şi „Agronomia”, fosta echipă a „Ştiinţei” trece la clubul studenţesc „Agronomia” Cluj, luând numele acestui club. În acelaşi an se înfiinţează echipa de Divizia B „Politehnica” Cluj. Echipa „Politehnica” Cluj activează, fără întrerupere, din anul 1966 până în anul 1972, când, la indicaţia Ministerului Învăţământului, de a forma un centru puternic rugbistic studenţesc în oraşul Cluj, echipa de rugbi fuzionează cu „Agronomia” Cluj, care promovează în Divizia A. „Politehnica” Cluj a fost formată din foştii jucători crescuţi la Clubul Sportiv Şcolar care s-a desfiinţat şi câţiva studenţi entuziaşti de la Facultatea de Electrotehnică, printre care cităm pe: Muteanu Radu, Pop Marius, Rusu Constantin, Lefter Eugen. Ea a ocupat diferite locuri în prima parte a clasamentului Diviziei B (în anul 1967 – locul V, în anul 1968 – locul III, în anul 1969-70 – locul V, iar în anul 1971-72 – locul VI), unii dintre jucători promovând în Divizia A: Petrean Pamfil, Murgău Dan, Berghea Ioan, Deleanu Titus, Cocişiu Ştefan la „Agronomia” Cluj, Borş Pompiliu la „Politehnica” Iaşi şi Munteanu Ioan şi Buţu Ştefan la C.S.M. Sibiu.

Echipa Politehnica Cluj a avut de-a lungul anilor în conducerea secţiei pe: lector Mugioiu Dumitru, lector Babeş Victor şi asistent Munteanu Radu, ca preşedinţi. Antrenorii echipei au fost, în ordine: prof. Terbőczi Zsombor şi şef lucrări Viorel Cîrligelu.

Iată o parte din jucătorii echipei Politenica Cluj, la începutul ei: Munteanu Radu, Drăghici Dan, Pop Marius, Lefter Eugen, Rusu Constantin, Muşatescu Grigore, Deneş Emeric, Gîrbu Constantin, Cintirigă Aurel, Huţu Nicolae, Marcu Vasile, Rotar Răzvan, Buuş Vasile, Munteanu Ionel, Fernea Gheorghe, Constantin Nicolae, Cocişiu Ştefan, Gudea Ioan, Mihail Dragoş etc.

Din anul 1967, echipa Agronomia Cluj reintră şi se menţine în Divizia A până în campionatul anului 1971-72, când retrogradează în Divizia B, dar reintră în campionatul anului 1973-74, reprezentând singura echipă de seniori din oraşul nostru.

Echipa Agronomia Cluj a avut ca preşedinte pe: conf. dr. Man Ioan şi apoi pe lector Suciu Tiberiu şi ca antrenor pe prof. Paloşanu Alexandru, clasându-se, în general, în a doua parte a clasamentului (în anul 1966 locul I Divizia B, anul 1967 – locul VI Divizia A, anul 1969-70 locul X , anul 1970-71 locul VI, anul 1971-72 locul XII, anul 1972-73 locul I Divizia B şi în anul 1973-74 reintră în Divizia A, clasându-se pe locul VII). Începând cu anul 1974-75, echipa activează în seria a doua a Diviziei A.

Iată o parte din jucătorii echipei Agronomia Cluj la începutul ei: Coteţ Ioan, Cătană Laurenţiu, Bălan Aurel, Hégető Francisc, Iureş Victor, Chirilă Mircea, Zamfir Cicerone, Pap Aurel, Enăcescu Mihai, Chişu Mircea, Cadar Alexandru, Şerban Ioan, Dumitrescu C-tin, Semen Petru, Bucur Alexandru, Balint Ioan, Colceriu Marian, Cotuţiu Ioan, Deak Géza, Pascal Ilie, Florea Gligor, Măţăoană Nicolae, Chihaia Octavian, Olteanu Alexandru etc.

Lotul 1971-1977- Agronomia: Deleanu, Cocişiu, Pereş, Culda, Raica, Oaneş, Szilaghi, Popescu, Mureşan, Hădărugă, Ionescu, Pop Gh., Bordean I., Ilie V., Chira Gh., Câra C., Cosma Gh., Dulamă C., Moişan E., Naghiu Fl., Măţăoană N., Cordoş I., Balint I., Bucur Al., Cristea L., Demeter Al., Marcu V., Novac A., Mărginean E., Horvath I., Vasiliu M., Pop Ionică, Pop I., Iureş V., Irimea I., Chihaia O., Gebefügy, Ursu I., Florea D., Vilt I., Frâncu Fl.

Lotul 1978-1989- Politehnica. Se vor adăuga lotului anterior: Corburean, Sabău, Mărginean, Stănilă, Mureşan E., Stan, Tăut, Mureşan C., Munteanu, Miheş, Costin, Bor, Ionac, Buruian, Todea L., Moisil E. Preşedinţi club: prof. Teodor Alb şi prof. Gh. Pavel. Preşedinte secţie: Radu Munteanu.

Lotul 1981-1989- Poli-16 Februarie. Apar în echipa nou formată prin fuziune, Politehnica- 16 februarie: Cozma, Boca, Márton, Petrican, Ţico, Leoca I., Leoca A., Horváth, Bărnuţiu, Cimpoacă, Boier, Lovas, Spătaru, Român, Pîrţoc, Todea Liviu, Ilcă, Băgăcean, Giura, Martac. Preşedinţi: ing. Victor Fotescu, Gh. Valasutean, Ioan F. Pop.

Lotul 1990-1994: Budai Gh., Ailenei C., Han Gh., Ilcă V., Marta T., Martac C., Moisil E., Mureşan I., Popean A., Raţiu Şt., Român D., Leoaca I., Groza, Mărginean S., Nechita S., Pasc Fl., Sabău Gh., Corbunean Gh., Stupar U., Giurgiu M., Marcu V., Copil N., Băgăcean V., Mardan C., Rus Vl., Paloşanu D., Leaş H., Bortiş D., Hîmpea A., Toma A., Cerceş V., Gontineac R., Şinteregan G., Hîlmă H., Săuan Cr., Cilîncă G., Mihai A., Ciorăscu C., Ciorăscu S., Rădulescu R., Sugar Ov., Brînză T., Tămaş A., Flutur V., Nichitean N., Surdu O., Franciuc C., Bişag V., Maftei V., Ciorăscu L. Preşedinte secţie: Ioan F. Pop.

Jucători internaţionali, perioada 1949-1990: Radu Demian, Silviu Căliman, Nicolae Cordoş, Dumitru Gherasim, Nicolae Mătăuan, Ionel Balint, Emil Mărgineanu, Ioan Pop, Alex. Pereş, Nicolae Culda.

Jucători de lot naţional după 1990: Răcean, Copil, Ilcă, Oroian, Doja, Roşu, Nichitean N., Brînză T., Flutur V., Cilîncă G., Gontineac R., Maftei V. Antrenor – prof. Ştefan Ionescu.

Dar, iată, pe scurt, istoria acestor ani, 1967 până în prezent:

  1.       Categoria A porneşte la drum cu 12 echipe, Agronomia ocupând în final locul 8 cu 41 de puncte (8  3   11   73-138). în lotul antrenorului Alexandru  Paloşanu s-au aflat Iureş, Florea, Bălan, Cincora, Terboczy, Cordoş, Chişu, Bucşe, Stefu, Cătană, H. Pop, Balint, Cotuţiu, Hegeto, Szentonai, I. Pop, Coteţ, Chirilă, Gebefűgy, Bucur, Zamfir, Moraru, Fechete, Cordoş II.

Agronomia trece de Dinamo (3-0), pierde greu în faţa celor de la Griviţa (3-5), bate Farul cu 9-3, Ştiinţa Petroşani cu 10-8, pierde în fata Stelei cu 0-6, mai greu decat o arată scorul final.

  1.       Se trece pe plan competiţional la sistemul primăvară – vară. Pentru ca echipele sa aiba totusi activitate, se organizează Cupa primaverii, cu două serii, Agronomia fiind plasata în seria a 2-a.

1968/1969.         Agronomia – Balint, Măţăoană, Chirilă, I. Pop, Cordoş I şi II, Moldovan, Iureş, Petrean, Gebefugy, Chihaia, Cotuţiu, Crisan, Irimia, Colcer, antrenor Alexandru Paloşanu – ocupă în final locul 10 cu 37 de puncte (5   5 12   129-262). Şi-a jucat rămânerea în A pâna în ultima… etapa !

Cu tot acest loc 10, Agronomia a reuşit câteva rezultate bune : 3-8 cu Dinamo, 6-6 cu Griviţa, 9-3 cu Gloria Bucureşti, 6-3 cu Farul, 9-6 cu Ştiinţa  Petroşani.

         1969/1970.         Agronomia – Cordoş I, Balint, Cordoş II, Ianusevici, I. Pop, Dumitrescu, Gebefűgy, Deac, Chihaia, Cotuţiu, Pintea, Pascal, Constantinescu, Crisan, Irimia, Colcer, Iures, antrenor Alexandru Paloşanu – se claseaza tot pe locul… 10 !!! A reuşit 33 de puncte (5   1   16  98-258), scăpând din nou ca prin urechile acului de retrogradare.

         1970/1971.         Pentru antrenorul Alexandru Paloşanu şi echipa – Vasiliu, Măţăoană, Cozma, Hancu, Baba, Balint, Cordoş I şi II, Ianusevici, I. Pop, Dumitrescu, Gebefűgy, Chihaia, Cotuţiu,  Pintea, Pascal, Constantinescu, Crişan, Irimia, Colcer, Iures, Deac, Moiseanu, Gal, Bucur, Naghiu, Bordean – locul 6 este unul dintre cele mai bune. S-au reuşit 41 de puncte (8  3   11 143-263).

Este un loc bun şi neaşteptat chiar. Alexandru Paloşanu declară puţin timp după startul oficial, citez, “Mi-aş dori o ECHIPĂ ! Şi deşi nu o am, lupt şi anul acesta pentru realizarea ei”   („Sportul”, 21 august 1970, pagina 2).           Lucru reuşit !

          1971/1972.        A fost o ediţie de coşmar pentru echipa – Bucur, Deac, Gebefűgy, Chihaia, Pamfil, Cordoş I şi II, Iureş, Bucşa, Florea, Baba, Crişan, Balint, Ianusevici, Cozma, Măţăoană, Mihai, Bayer, I. Pop, Constantinescu, Pintea, Murgău, Măstăcan, Dulama, Naghiu, Mircea Rusu, Bordeanu – şi antrenorul Alexandru Paloşanu.  Agronomia retrogradează la capătul unui sezon dezastruos, cu numai 4 victorii, un esaveraj de infarct 114-392 şi doar 30 de puncte.

Modesto Ferrarini comenteaza dezastrul în ‘Sportul’ din 14 iulie 1972, citez, ‘Din lipsă de sprijin, formaţia studenţilor a rămas pe ultimul loc şi a retrogradat’. Retrogradarea este cu atât mai surprinzătoare cu cât vorbim despre aceiaşi jucători, acelaşi antrenor, adică de cei care reuşiseră locul 6 cu o ediţie înainte…

          1972/1973.        Seria B4 este câstigată la pas de Agronomia Cluj, lot cu M. Rusu, Balint, Bucur, Oaneş, Cordoş, Vasiliu, Deleanu, Peres, Măţăoană, Culda, Moisag, Cocişiu, Szilagyi, Naghiu, Deac, Popescu, A. Bucur, I. Pop, Ionescu.

Turneul de promovare în A este câştigat de Agronomia şi de Chimia Navodari.

          1973/1974.        Revenirea în A inseamna un loc liniştitor de data aceasta, 7, cu 49 de puncte. Agronomia îi are în lot pe Balint, Moisan, Vasiliu, Irimia, Oanes, Ilie, Măţăoană, Dulvar, Cordos I, Pereş, Culda, Deleanu, M. Rusu, Pop, Chihaia, Szilagyi, Naghiu, Bucur, Mureşan, Stefan Ionescu, Deac, I. Pop, antrenor Alexandru Paloşanu.

          1974/1975.        Cele 16 echipe sunt împărţite în doua serii, Agronomia – Balint, Măţăoană, Cordos I, Chihaia, Pop, Moisan, Culda, Oanes, Vasiliu, Popescu, I. Pop, Irimia, Dulvar, Deleanu, M. Rusu, Bucur, Peres, Ilie, Ionescu, Deac – face parte din seria a II-a, serie în care ocupa în final locul 6 cu 23 de puncte. Este locul care o trimite în grupa locurilor 9-12, cu o clasare finală pe locul 11 – 12 puncte.

           1975/1976.       Se joacă după acelaşi sistem, doua serii, tur-retur, locuri de clasament. Agronomia – Gheorghe, Oanes, Irimia, Măţăoană, Vasiliu, Pereş, Culda, Ionescu, Gh. Pop, Balint, Mărginean, Horvath, Cocişiu, Cordoş I, Raica, Chihaia, Francu, Novac, Dulama, Ilie, antrenor Alexandru Paloşanu – este repartizată în seria a 2-a, unde ocupă locul 6 cu 24 de puncte. Prezentă în grupa valorica 9-12 înseamnă pentru clujeni un loc final 9 cu 14 puncte. A fost ceva mai bine decât în ediţia anterioară. Comentariile îi aparţin antrenorului Paloşanu, citez, “Consider că oraşul nostru are nevoie de o sectie de juniori şi cred că cei competenţi vor reuşi să găsească acestei echipe de juniori şi un părinte binevoitor” („Făclia”, 4 septembrie 1975, pagina 2).

         1976/1977.  Pentru divizia A este adoptat un nou sistem competiţional, cu aşezarea celor 16 divizionare în patru grupe a cate patru echipe. Agronomia – Francu, Novac, Măţăoană, Oaneş, Marcu, Raica, Pereş, Hădărugă, Gh. Pop, Horvath, Chihaia, Cocişiu, Balint, Dulama, Ionescu, Mărginean, Cordoş I, Spuc, Damian, Hossu, Todea, Cozma, Nistor, antrenor Alexandru Paloşanu – face parte din  grupa C alăuri de Dinamo, Minerul Gura Humorului şi Ştiinţa Petroşani.

În grupă, Agronomia ocupă locul 3 cu 8 puncte, ceea ce o plasează în grupa valorică 9-16. În final, echipa ocupa locul 11 cu 31 de puncte (8   1   5   218-127).

         1977/1978.  Se desfaşoară în aceeaşi formulă de patru grupe a câte patru echipe. Agronomia – Novac, Ilie, Marcu, Vasiliu, Ursu, Măţăoană, Irimia, Culda, Balint, Chira, Chihaia, Cristea, Horvath, Mărginean, Cordoş I, Cocişiu, Todea, Munteanu, Mureşan, Costin, antrenor Alexandru Paloşanu – face parte din grupa C, cu Olimpia, Dinamo şi Griviţa Rosie. Accede în grupa 9-16. Sfârşitul turului aduce modificarea numelui, din Agronomia în Politehnica Cluj, schimbare care nu  aduce multe în jocul echipei, doar un loc 13 final şi o scăpare de retrogradare la ‘musţată’ şi după mari emoţii.

          1978/1979. Politehnica Cluj – antrenor Alexandru Paloşanu, jucători Novac, Marcu, Raica, Ilie, Costea, Ursu, Irimia, Balint, Măţăoană, Chihaia, Chira, Cordos, Horvath, Todea, Mărginean, Demeter, Ionac, Corbureanu, Gh. Sabau, Taut, Baciu – este plasată în grupa D cu Ştiinţa Petroşani, Griviţa Rosie şi TCI Constanţa. Ocupa  locul… 4 cu 8 puncte, intră în grupa 9-16, ocupă în final locul 13 cu 27 de puncte. Dar… este locul care trimite echipa clujeana în barajul de rămanere în A. Din păcate pentru noi, barajul dă câstig de cauză celor de la Vulcan Bucureşti şi CFR Braşov. Cu doar 2 puncte, Politehnica nu a putut emite pretenţii, drumul spre B fiind unul firesc.

           1979/1980. În divizia B, Politehnica face parte din seria a 2 – a alături de concitadina CFR Cluj. Finalul este surprinzător : Gloria PTT Arad – 55,  CFR Cluj – 52, Electrotimiş Timişoara – 46, Politehnica Cluj – 46 dar esaveraj inferior.

          1980/1981. Cele doua team-uri clujene, Politehnica şi CFR, sunt în aceeaşi serie a 3 – a din B, cu sase serii în loc de patru.

Politehnica – Vişan, Mărginean, Mureşan, Brad, Muntean, Ursu, Rus, Pirtoc, Corujan, Băgăcean, Moldovan, Ilca, Hudrea, Soos, Pop, Lovusz, Racean, Sicoe, Novac, Puşcas, Marcu, Marta, Marton, Şuşa, Fagadar, Barnutiu, Spatar, Leoca, antrenor Alexandru Palosanu – pierde calificarea în A la Suceava. Mircea Rusu renunţă la echipa CFR, ajungându-se la o comasare cu Politehnica, motivul fiind cel al unei calificari… sigure.

          1981/1982.  În B 3, Politehnica – Todea, Boca, Chihaia, Stan, Muresan, Ursu, Marta, Mărginean, Baciu, Corbureanu, Sabău, Bărnuţiu, Stănila, I. Leoca, A. Leoca, Novac, Cimpoacă, Spătaru, Budai, antrenor Alexandru Paloşanu – prin locul 1 ocupat, accede în turneul de baraj pentru promovarea în A. Reuşeşte acest lucru alături de Rapid Bucureşti.

         1982/1983.  În componenta Todea, Boca, Bagacean, Stan, Moisil, Giura, Chihaia, Taut, Mureşan, Marton, Boier, Ursu, Marta, Mărginean, Baciu, Corbureanu, Sabău, Bărnuţiu, Stănilă, Iuliu şi Aurel Leoca, Novac, Cimpoacă, Spătaru, Motrescu/ex Farul, Budai, antrenor Alexandru Paloşanu – Politehnica 16 Februarie termină pe locul 12 cu 44 de puncte (8   2   16   190-485). Este locul care plasează echipa clujeană în A2, primele zece clasate alcătuind grupa A1, într-o formulă nouă pentru ediţia următoare de campionat.

          1983/1984. Politehnica 16 Februarie – Marcu, Novac, Copil, înca la vârsta junioratului, A. Leoca, Stănilă, Corbureanu, Sabău, I. Leoca, Racean, Rosu, Cimpoacă, Mărginean, Stan, Boier, Popa, Petrican, Moisil, Tăut, Român, Marton, Budai, Muresan, Cosma, antrenor Alexandru Paloşanu – ocupa locul 3 în A2 cu 37 de puncte (9  1  8  207-220), comportarea echipei fiind considerată “mulţumitoare”.

1984/1985. În seria a 2-a, A, ‘U’ 16  Februarie – Gădălean, Dănila, Novac, Sabău, Marcu, Tico, Trandafir, Copil, Corbureanu, Răcean, I. Leoca, Cimpoacă, Mărginean, Marta, Popa, Petrican, Oroian, Tăuţ, Moisil, Ailenei, Pătras, Băgăcean, Pop, Budai, Doja, Nechita, antrenori Alexandru Paloşanu/principal, Octavian Chihaia/secund – ocupă locul 6 cu 34 de puncte (8  0  10  237-227)

          1985/1986. ‘U’ – Răcean, Copil,  Marcu, I. Leoca, Corbureanu, Sabău, Rosu, Nechita, Giurgiu, Oroian, Raţiu, Marta, Mărginean, Popa, Moisil, Han, T. Pop, Budai, Băgăcean, Ailenei, Bordei, Pătras, antrenori Alexandru Paloşanu/principal, Octavian Chihaia/secund – se claseaza în final pe locul 8, ceea ce înseamnă meciuri pentru locurile 15/16. ‘U’  şi Gloria PTT Arad işi împart victoriile 18 – 6 pentru ‘U’, respectiv 14-6 Gloria, rezultate care plasează ‘U’ pe locul 15.

          1986/1987. ‘U’ – Răcean, Copil, Marcu, Sabău, Corbureanu, I.Leoca, Nechita, Roşu, Gh. Mărginean, Cimpoaca, Giurgiu, Oroian, Chihaia, I. Pop, Marta, Raţiu, E. Mărginean, Ardeleanu, Han, Moisil, T. Pop, Pătraş, Ailenei, Băgăcean, antrenor Alexandru Paloşanu – este repartizata în seria I. Clujenii  au un tur modest, un retur ceva mai bun, dar care nu-i scapă de A2,  formată din doua serii. Cu alte cuvinte, o nouă retrogradare prin restructurarea sistemului competiţional intern la nivel de prim eşalon.

         1987/1988.  Divizia A cuprinde 12 echipe. ‘U’ face parte din A 2, seria a 2-a, alături de Rapid, Gloria PTT Arad, UAMT Oradea, Metalurgistul Cugir, Carpaţi Marsa, IOB Bals, Energia Bucureşti.             I.Leoca, Nechita, Marta, Sabău, Misan, Lungu, Marcu, Corbureanu, Giurgiu, Budai, Raţiu, Han, Mărginean, Cimpoaca, Român, Copil, Roşu, Oroian, L. Pop, antrenor Alexandru Palosanu vor accede în urma rezultatelor, în grupa valorica a locurilor 5-8, alături de Maşini Grele Bucureşti şi Constructorul Constanţa. ‘U’ ocupă în final locul 5 cu 18 puncte.

         1988/1989. ‘U’ 16 Februarie – Cimpoacă, Giurgiu, Budai, Corbureanu, Sabău, Mişan, Marta, Nechita, I. Leoca, Han, Mărginean, Marcu, Lungu, Sabău, Român, Martac, antrenor Alexandru Paloşanu – ocupă doar locul 7 în A2, seria a 2-a, clasare ce trimite team-ul clujean în B.

         1989/1990. Divizia B, seria a 4-a, produce una din marile surprize, ratarea promovării de către ‘U’ 16 Februarie. Chiar daca în lot se aflau jucători cu vechi state de servicii precum Han, Bagacean, Marta, Giurgiu, I. Leoca, Sabău, Copil, Mărginean, Marcu, Ailenei, alături de mai tinerii Clapa, Popean, Rus, Doja, Dan Paloşanu, Ilca, Groza, Stupar, Hâmpea, Dunca, Serban. Finalul de retur plasează gruparea universitară pe locul 2 cu 43 de puncte, la numai un punct de Minerul Lupeni, echipă promovată a A2 !

Fără nici un sprijin, jucătorii apelează la ing. Mircea Rusu care, sub influenţa generaţiilor pregătite în preuniversitar, reuşeşte să refacă echipa, în conducere fiind cooptat şi profesorul – antrenor Octavian Chihaia.

         1990/1991.  Divizia B, seria a 4-a… Noul antrenor al echipei este suceveanul Ştefan Ionescu. Abordarea noii ediţii se face cu Han, Clapă, Băgăcean, Popean, Rus, Doja, Leas, Pop, D. Paloşanu, Ilcă, Sinteregan, Martac, Giurgiu, I. Leoca, Sabău, Pasc, Bortiş, Stupar, Copil, Mărginean, Marcu, Ailenei, Himpea, Bor, Dunca şi Şerban. Echipa promoveaza în A2, după un loc 1 ocupat cu 16 puncte.

         1991/1992.  A2, seria a 2-a… Copil, Ilca, Sabău, Pasc, Groza, Sinteregan, Birta, Vladimir Rus, Marta, Himpea, Copil, Stupar, Han, Giurgiu,… reusesc locul 3 cu 27 de puncte. A fost o luptă în 3, ‘U’, Rulmentul Bârlad şi Minerul Lupeni, echipe apropiate valoric, lucru vizibil după partidele din tur chiar.

          1992/1993.  A2, seria a 2-a este câştigata de Gloria Bucureşti. Clujenii au comportari oscilante, 44-0 cu Minerul Berbeşti, 45-7 în faţa celor de la Chimica Târnăveni, 5-10 cu CFR Braşov, 7-9 cu Minerul Berbeşti, 10-13 cu Metrou Bucureşti !

          1993/1994.  Se adoptă o nouă formulă de campionat, pentru A1 cu trei grupe a câte patru echipe. A2 însă rămâne neschimbată, cu două serii a câte opt echipe. ‘U’ 16 Februarie – Sugar, Nichitean, Groza, Martac, Sinteregan, Sabău, Cilîncă, Răcean, Săuan, R. Gontineac, Maftei, Tamas, Pasc, Copil, S. Ciorascu, Leaş, Cr. Ciorascu, Paloşanu, Brinza, Rădulescu, Popean, Băgăcean, Cerceş, Flutur, Mihai, Bisag, Găvan, antrenor Ştefan Ionescu – ocupă locul 1 cu 40 de puncte, revenind după o absenţă destul de îndelungată, în A1. Esaverajul spune totul despre comportarea echipei :  699-117 !

          1994/1995. Bronz ! Prima medalie din istoria rugby-ului clujean.

Antrenorul Ştefan Ionescu aduce bronzul în Capitala Ardealului, cu Popean, Budai, Băgăcean, Cerceş, Cilinca, Sinteregan, Leas, Cr. Ciorăscu, Paloşanu, Hilma, Vl. Rus, Sugar, S. Ciorăscu, Tamaş, Rădulescu, Brinza, Flutur, Groza, Nechiţean, Surdu, Sabău, Răcean, R. Gontineac, Franciuc, Pasc, Săuan, Bisag, Drăgan, Maftei, Copil. Este ediţia în care ‘U’ trece de Dinamo în trei partide consecutive : 19-11, 13-12 şi 22-20 aceasta din urmă la Bucureşti !

          1995/1996 : Bronz din nou !!!

Răcean, Nechiţean, Tilinca, Maftei, Sugar, Crăciun, Băgăcean, Croitoru, Copil, Franciuc, R. Gontineac, Bisag, Ciorascu, Drăgan, Groza, Săuan, Flutur, Leas, Tamaş, Paloşanu, Rădulescu, Socaciu, Budai, Popean, Iacob, antrenori Stefan Ionescu/principal şi Octavian Chihaia/secund ne aduc al doilea bronz consecutiv. Au fost obţinute victorii importante la Dinamo (16-8), Farul (29-17), Griviţa (29-3), Steaua (15-7), … Returul a fost unul fast, cu nu mai puţin de opt victorii  clujene pe linie. Brânza se transferă în Franţa, se retrag din activitatea competiţionala Marta, Hilma, Paloşanu.

        1996/1997. Final cu ‘U’ – Popean, Săuan, Nichitean, Maftei, Croitoru, Copil, Răcean, Iacob, D. Paloşanu, V. Samuil, Cilinca, Flutur, Rosescu, Rădulescu, Tamaş, Budai, Bisag, Dragomir, Tincu, Băgăcean, Socaciu, Rus, Cr. Ciorascu, Gheţa, antrenori Stefan Ionescu/pr, Octavian Chihaia/secund – pe locul 6. Şi acest lucru în contextul în care ‘U’ termină turul pe locul 4 cu 25 de puncte. Returul a avut o altă ‘faţă’, 10-34 cu Dinamo, 28-60 în faţa celor de la Steaua, 31- 47 în faţa studenţilor timişoreni.

         1997/1998 : Bronz !!!

Al treilea bronz naţional este realizat de  Racean, Dragomir, Maftei, Iacob, Brădăţean, Bisag, Franciuc, Stupar, Săuan, Copil, Flutur, Tincu, Rădulescu, Tamaş, V. Samuil, Cr. Ciorascu, Socaciu, Cilinca, Popean, Petre Cristian, Bogdan Ionescu, Popean, Gheţa, Rus, R. Samuil, Lupu, Cantor, Lungeanu, Iacob, antrenori Stefan Ionescu/principal şi Octavian Chihaia/secund.

‘U’ invinge Dinamo la Bucureşti (16-11), invinge fără drept de apel Farul (38-15), Rulmentul Bârlad (14-3, respectiv 62-15), Rapidul (40-20), Minerul Lupeni (57-3).

Bronzul este reuşit cu 49 de puncte (13   1  8  647-418), Farul, a 4-a clasata, reuşind doar 43 de puncte.

         1998/1999. ‘U’ Cluj – Maftei, Iacob, Dragomir, Franciuc, Săuan, Copil, Flutur, Tamaş, B. Ionescu, Tincu, Cr. Ciorascu, V. Samuil, R. Samuil, Tudori, Croitoru, Lungeanu, Popean, Bradatan, Himpea, Stuparu, Oprea, Cerceş, Bisag, antrenori Stefan Ionescu/principal şi Octavian Chihaia/secund – ocupă locul 4 cu 44 de puncte (11  0   11 568-457), la 4 puncte distanta de ocupanta locului 3, CSM Sibiu. ‘U’ îşi trece în cont victorii la Farul (39-7), Steaua (16-12), Minerul Lupeni (17-15), pierde neaşteptat în Parcul sportiv ‘Haţieganu’ în faţa celor de la CSM Sibiu (34-35), înfrângere care-i îndeparteaza de locul 3. Dinamo câştigă şi ea în Parcul ‘Haţieganu’, 17-22, spectacolul sportiv fiind stricat de arbitrul bucureştean Davidoiu. Bătaia ca-n cele ‘7 păcate’ nu se uită deloc…

         1999/2000. Este ediţia de campionat care plasează ‘U’ Cluj – Gheţa, Gârda, Ailinchii, Deli, Lazăr, Cerceş, Oprea, V. Samuil, Tudori, Cr. Petre, Rădulescu, R. Samuil, Tincu, Român, Bulaim Simandi, Drăghia, Cr. Podea, Cantor, Copil, Brădăţean, Marin, Săuan, D. Podea, Daschievici, Panaite, Stupar, Dragomir, Lupu, Filip, Hâmpea, antrenori Stefan Ionescu/principal şi Octavian Chihaia/secund – pe locul 6 cu 25 de puncte, deloc conform cu valoarea lotului. Nu trebuie omis faptul ca ‘U’ a fost furata pe faţă de arbitrii bucureşteni în partidele cu Rulmentul Bârlad (5-15), REMIN Baia Mare (12-13).

Antrenorul Ştefan Ionescu este numit antrenor al naţionalei de tineret a României.

          2000/2001 : Argint !!! Argint pentru ‘U’ Cluj !

`           Sistemul competiţional nu s-a schimbat, federaţia de specialitate menţinând aceleaşi patru grupe a câte patru echipe. Lotul nu a suferit schimbări majore, deci Popean, Oprea, Cerceş, Deli, Lazăr, Lungeanu, Gheţa, Cr. Petre, V. Samuil, Tudori, R. Samuil, Tincu, Român, Bulai, Cr. Podea, Copil, Marin, Săuan, D. Podea, Stupar, Dragomir, Panaite, Lupu, Brădăţean, Daschievici, Socaciu, Hâmpea, fratii Florea, Talos, Bogdan Voicu, ultimii doi promovaţi de la CSS UMR Cluj, Balan, Cantor, Teodorescu, Bisag, Bogdan Ionescu.

Este o ediţie interesanta pentru studenţi.  Editia 2000/2001, debutează cu Stefan Ionescu în postura de antrenor principal, Octavian Chihaia / secund. Returul îl aduce însă pe banca tehnică pe fostul internaţional Petrica Motrescu/principal, secondat de Octavian Chihaia.

Echipa obţine victorii confortabile cu ‘U’ Timişoara (74-5), CFR Constanţa (60-3), o victorie muncita cu Poli Iaşi (19-17), apoi 66-9 cu CFR Constanţa, 19-8 cu CSM Sibiu, 23-6 cu Farul, 43-13 cu Rulmentul Bârlad, tot 43-12 cu REMIN Baia Mare, o înfrangere previzibila, 10-19 în faţa Stelei, o altă destul de usturătoare cu Dinamo (0-20), o victorie splendidă la Constanţa în faţa Farului, 27-10 (17-8), victorie care consfiinţeşte argintul ! Victorie muncită, punctele noastre fiind reuşite de Bălan/eseu min 13, Săuan/eseu min 29-Brădătan/tr, Cr. Petre/eseu min 38, Hâmpea/lpc la peste 40 de metri de H, Teodorescu/eseu min 48-Brădătan/tr. A mai fost un 51-8 cu CSM Sibiu, zarurile fiind deja aruncate.

          2001/2002. ‘U’ – Cerces, Bogdan Bălan, Lazăr, Stupar, Gheţa, Deli, V. Samuil, Cr. Petre, N. Rus, Francu, Domocos, Simandi, R. Samuil, Marin, Daschievici, Popovici, Apjok, Dragomir, Harnagea, Bisag, Lupu, Teodorescu, Panaite, Român, Brădăţean, Hâmpea, antrenori Petrică Motrescu/principal şi Octavian Chihaia/secund – are o comportare bună, cu victorii nete, 42-17 cu Metrorex, 25-9 cu Griviţa, 74-9 cu Metrorex, un egal neplăcut, 15-15 cu Poli Iaţi, 47-14 cu REMIN Baia Mare, înfrângeri la Dinamo (14-29), Rulmentul Bârlad (10-12) şi Steaua (5-31). Returul  nu mai este aşa de fast, 17-18 cu Dinamo la Cluj, 27-32 cu Farul la Constanta, o victorie în faţa Stelei, 32-15. În final, studenţii ocupă locul 4 cu 29 de puncte (7  1  6  370-266), la un punct diferenţă de REMIN Baia Mare, clasată pe locul 3 cu 30 de puncte şi esaveraj negativ, 266-304 ?!?

           2002/2003.  Sunt în lotul universitar Cerceş, Manea, N. Rus, Popean, Bulai, V. Rus, Bogdan Bălan, Cr. Podea, Gheta, Dragomir, Cantor, Ciobanu, Voicu, Teodorescu, Bradatan, V. Samuil, Simandi, Român, Marin, Coltuneac, Bucur, Manci, Damian, Deli, Domocoş, Mesesan, Dinis, Harnagea, Lazar, antrenori Petrică Motrescu/principal şi Octavian Chihaia/secund. Ca rezultate, 23-12 cu Mangalia, 17-16 cu Dinamo prin punctele reuşite de Cantor/eseu şi Coltuneac/eseu, 2 tr, lp. A ieşit în evidenţă, în sens negativ desigur, arbitrul bucureştean Mircea Paraschivescu, cel care a pus la bătaie un întreg arsenal pentru a ajuta Dinamo, apoi, 27-24 cu Rulmentul Bârlad în deplasare, 29-13 cu Farul, 21-34 cu Steaua,…Universitarii vor ocupa în final locul 5 cu 38 de puncte (10   1   7  460-396)

           2003/2004 : Bronz ! Bronz ! Bronz !

Antrenor principal este Octavian Chihaia, cel care îi are în teren pe Cerceş, Gheţa, Ion Păulică, Zup, N. Rus, Boar, Cioriciu, Diniş, Bogdan Bălan, Popean, Marin, Colţuneac, Teodorescu, Voicu, Dragomir, Român, Manci, Taloş, Fărcas, Ciobanu, Crăciunaş, Costel Leoca, Manea, Cantor, Voicu, Cr. Podea.         Comportarea este foarte bună şi stau mărturie rezultatele următoare : 34-3 cu Rulmentul Bârlad, 49-0 cu Bucovina Suceava, 17-3 cu Stiinţa   Petroşani, 22-5 cu Farul, 24-22 cu Minerul Lupeni, 70-9 cu Poli Iaşi, 48-12 cu Zenner Arad, … Este locul 3 în final şi medalie de bronz, a patra din istoria şi existenta secţiei de rugby.

         2004/2005. ‘U’ Agressione Cluj – Cerceş, Gheţa, Taloş, S. Mariş, Farcaş, Român, Lupu, Popean, Eva, Hâmpea, Teodorescu, Ciobanu, Gal Csaba, Voicu, Cantor, Zup, Donciu, Petraş, Uţiu, Hojbota, Costel Leoca, Crăciunaş, Bogdan Motrescu, Florea, Andronic, Bâlc, Boar, Roscanu, antrenori Aurel Popean şi Bogdan Voicu – înregistrează câteva rezultate bune, 44-8 cu Minerul Lupeni, 18-0 cu Zenner Arad, 72-5 cu Bucovina Suceava,… Cu toate acestea, gruparea clujeană se clasează la fine de campionat pe locul 6.

         2005/2006. Nu sunt schimbări semnificative în lotul ‘U’, deci  Cerces, Gheta, Talos, S. Maris, Farcaş, Român, Lupu, Popean, Eva, Hâmpea, Ciobanu, Gal, Voicu, Cantor, Utiu, Costel Leoca, Balc, Boar, antrenor George Sava. Este anul în care ‘U’ ocupa în final locul 4, la capatul unui an competiţional cu multe rezultate bune.

         2006/2007. Tot cu George Sava ca antrenor principal, ‘U’ – Cerceş, Taloş, Gheta, S. Maris, Român, Popean, Eva, Hâmpea, Gal, Voicu, Cantor, Uţiu, Boar,… – finalizează campionatul pe locul 6, loc bun dacă ne gândim la lotul de jucători.

         2007/2008. Revine ca antrenor principal Octavian Chihaia. Jucători în teren sunt Teodorescu, Spătaru, Hâmpea, Vasiliu, Boar, Doroftei, Gheţa, Samuel şi David  Maris, Bogdan Ionescu, Uţiu, Farcaş, Andrei Gorcioaia, Buzea, locul ocupat fiind 5. Un loc bun daca ţinem cont de tinereţea lotului universitar, o medie de vârstă de 22 de ani !

         2008/2009.Director tehnic este Ştefan Ionescu, antrenori Octavian Chihaia/principal şi Simion Mărginean/secund. În lot : Voicu, Andrei Gontineac, Pop, Târpescu, Teodorescu, Banu, Buzea, Spătaru, Vescan, Oprea, Hâmpea, Manole, Cabuz, Vasiliu, Boar, Pungea, Borobei, Salagean, Doroftei, Gheta, Cioara, David Mariş, Ionuţ, Fărcaş, Ionescu, Gavril, Otavă, Andrei Gorcioaia, Constan, Mihai Gorcioaia, Barbu, Uţiu, Prâlea.

Este lotul care reuşeşte locul 5, bun dacă luăm în calcul din nou, media de vârsta a echipei, 22 de ani !

Scurte consideraţii. Important este faptul că din 1993 şi până în prezent, “U” Cluj a ocupat în primul eşalon rugbystic al ţării, locuri în primele ‘6’. Important este de reţinut că tot în această perioadă, loturile României de seniori, tineret şi juniori  au avut în componentă jucători clujeni, cu rezultate remarcabile în terenul de joc. La fel de important este şi faptul că în jurul echipei universitare s-au strâns şi se strâng oameni de calitate, de mare calitate umană şi morală. Nu în ultimul rând, este important faptul ca  exista o baza de învaţământ superior de prestigiu – Universitatea ‘Babes – Bolyai’ care, prin Facultatea de educaţie fizică şi sport (decani în timp prof. dr. Mircea Alexei, prof. dr. Gheorghe Român, prof. dr. Flavia Rusu) pregăteşte sportivi de înaltă ţinută, oameni de o conduită profesională ireprosabilă.

La ‘U’ Cluj dovezile succeselor din ultimii cincisprezece ani se regăsesc în seriozitate, responsabilitate, colegialitate, muncă în echipă, comunicare, fair – play pe teren şi în viaţa de toate zilele, studiu  pentru perfectionarea profesională, aplecare spre nou, ambiţie, dorinţa de a învinge. S-a pus bazele unei familii în sensul bun şi adevărat al cuvântului. O familie unită, gata să treacă peste lipsuri materiale şi financiare. O familie care a regasit şi regăseşte resurse, morale în primul rând, de a-şi dovedi ei înseşi, că se poate, ca barierele pot fi depăşite cu un plus de ambiţie, orgoliu, motivare.

Sectia de rugby a CS Universitatea Cluj a implinit 65 de aniîn acest an (2014). Vivat ! Crescat ! Floreat !

 VOLEI

Dacă pentru perioada de dinaintea refugiului la Sibiu, nu deţinem date sigure în legătură cu practicarea voleiului de către studenţii clujeni, în schimb, pentru anii 1941-1944, avem suficiente elemente şi mărturii ca să stabilim, pentru această perioadă, apariţia voleiului în mediul universitar şi intrarea lui în familia ramurilor sportive ale lui „U”. Cităm dintr-o prezentare aparţinând doctorului O. Cheţianu, director sportiv al Oficiului Universitar pentru Educaţia Fizică şi Sport, privind activitatea sportivă la Sibiu: „Voleiul a fost un sport îndrăgit de studentele şi studenţii Universităţii. Secţia de volei i-a avut în frunte pe S. Ştefănescu şi S. Grigorescu, studenţi la medicină. Se organizau în fiecare an campionate pe facultăţi (medicină, drept, litere). Fruntăşia, la băieţi, o deţinea echipa Facultăţii de Medicină, în alcătuirea: S. Ştefănescu, Fl. Birtolon, S. Grigorescu, I. Nistor, T. Colbazi, N. Dragoş. Echipa fetelor era condusă condusă de Otilia Peter, studentă la medicină. Echipele de volei au participat la campionatele universitare desfăşurate la Bucureşti în cadrul „Săptămânilor Universitare”, în anii 1942-1943, ocupând de fiecare dată locul al II-lea, atât la feminin cât şi la masculin.” Să stabilim, prin urmare, apariţia voleiului printre ramurile sportive ale lui „U”, în această perioadă.

În 1943, la Sibiu (refugiu), are loc jocul „Infanteria” Făgăraş şi echipa studenţească – căpitan al echipe studenţeşti, dr. Sergiu Ştefănescu.

Dintr-un referat nesemnat, scris în anul 1974, rezultă că: „Despre perioada 1919 – 1944 a voleiului clujean nu putem spune prea multe lucruri, pentru că – din documentarea avută – rezultă că el s-a practicat sporadic, datorită eforturilor deosebite ale unor susţinători entuziaşti.

Nucleul începuturilor voleiului clujean trebuie căutat în echipa înfiinţată pe vremea refugiului „Universităţii” la Sibiu datorită dictatului de la Viena. Primele date ce atestă acest lucru, le-am găsit într-un ziar din Bucureşti, care sublinia faptul că la campionatele naţionale masculine studenţeşti din anul 1942 a participat şi formaţia „Universităţii” din Cluj – Sibiu sub conducerea prof. O. Cheţianu. A fost doar începutul.

În 1945 la Cluj se desfăşoară competiţii de masă. Dr. Octav Malide, dr. Mircea Bena, sub coordonarea dr. Onoriu Cheţianu, în 1946, înfiinţează Comisia de Volei care organizează competiţii locale cu participarea a 8 echipe. Formaţia „U” avea ca jucători şi pe V. Bărbieru – solist la Opera din Cluj şi Alex Căprariu – scriitor.

 Începuturile timide, dar promiţătoare. Despre voleiul universitar clujean, despre evoluţia lui, după revenirea Universităţii la Cluj, avem la îndemână însemnările/mărturii ale doctorului Octavian Malide, participant direct la toate evenimentele, de la început, ale voleiului, până în anul 1954, în multiplă calitate: de jucător, antrenor, animator, conducător. O primă etapă o situăm între anii 1946-1948; nu exista activitate organizată, voleiul se juca mai mult ocazional sau era practicat ca sport complementar. Existau totuşi întreceri universitare, cu participarea unor echipe cu jucători lipsiţi însă de pregătire; mobilizarea şi selecţia o făceau cei câţiva jucători ce aveau oarecare tangenţe cu voleiul. În anul 1948, la Cupa Unităţii Tineretului (C.U.T.), competiţie menită să angreneze tineretul la practicarea sportului, participă şi o selecţionată a Clujului, din care au făcut parte şi studenţii Emil Onete, Sergiu Macavei şi Octav Malide. Între timp, la iniţiativa lui Octav Malide şi Mircea Bena, student la medicină, un mare pasionat al voleiului şi baschetului, se constituie Comisia locală de volei. Se organizează primul capionat orăşenesc de volei la care vor participa şi cinci echipe studenţeşti: Medicina, cu două echipe, Institutul de Mecanică (Politehnica), Agronomia şi Universitatea. Următoarea etapă a dezvoltării voleiului universitar este cuprinsă între anii 1948/49 şi 1952/53, când activitatea capătă un caracter mai organizat, se înmulţeşte numărul jucătorilor, creşte numărul echipelor, de a căror pregătire se vor îngrijii primii antrenori şi instructori voluntari. În şcoli, la îndemnul profesorilor, activitatea ia, de asemenea, amploare. În anul 1949, se va organiza o altă mare competiţie „populară”. Cupa Tineretului Muncitor (C.T.M.). Echipa Universităţii Cluj se califică pentru faza finală, dar, în urma unei contestaţii, este descalificată. După această competiţie, campionatul orăşenesc capătă mai multă forţă, profesorii de educaţie fizică din şcoli vor da o atenţie mai mare practicării voleiului; de aici vor porni viitorii componenţi ai echipelor studenţeşti. Apar, acum, în prim plan, ca organizatori, antrenorii, cei de numele cărora se leagă cu adevărat dezvoltarea voleiului clujean: Valica Moraru, prof. Ion Scurtu, ing. Angelo Ionescu, prof. Jean Bădescu, precum şi conducătorii şi antrenorii echipelor studenţeşti, Octav Malide, Ioan Tolan, Victor Fulger, ing. Ştefan Tămaş. În toţi aceşti ani, 1949-1953, echipa Univesităţii, purtând pe parcurs diferite nume: Medicina, C.S.U.C., Ştiinţa, Progresul, se clasează pe primul loc în campionatul orăşenesc şi va participa, în continuare, la fazele superioare ale campionatului.

Primul campionat naţional masculin de volei s-a disputat în anul 1949, la care se aliniază şi formaţia studenţească, cu: dr. Victor Fulger, dr. Malide, dr. Tolan, dr. Sergiu Macavei, dr. Ioanovici, dr. Popa şi Tănăsescu. Au participat 20 de echipe: 14 echipe din provincie şi 6 din Bucureşti. La jocurile preliminare a luat parte şi formaţia clubului universitar Cluj, care a fost învinsă, cu scorul de 3-1, de către formaţia studenţilor de la Iaşi. În „Almanahul voleiului românesc”, lucrare semnată de N. Mateescu şi M. Popescu, printre cei evidenţiati, se numără şi medicul de mai târziu, Victor Fulger. Luând parte la turneul de consolare a studenţilor, clujenii se clasează pe primul loc.

În anul următor, 1950, alături de campionatul naţional masculin se organizează şi un campionat pentru formaţiile feminine. În etapa eliminatorie a echipelor provinciale, C.S.U. Cluj învinge cu 3-2 formaţia Progresul Dej. Dar formaţia este eliminată în sferturi de finală. În campionatul masculin, printre cele 12 echipe provinciale calificate pentru tuneul final, se numără şi echipa „Ştiinţa” Cluj, care este, însă, eliminată în sferturi de finală.

În 1951, la al treilea campionat naţional, nu se califică nici o echipă clujeană. În schimb, în anul 1952, la turneul final, participă atât echipa masculină cât şi cea feminina a Clubului „Ştiinţa” Cluj. Ele ocupă, în clasamentul general, locurile VII şi respectiv V. Performanţa formaţiei feminine trebuie subliniată pentru că, în acest an, ea ocupă primul loc în clasamentul final dintre echipele provinciale, după cele patru formaţii bucureştene. La finalele campionatelor universitare disputate la Galaţi, echipele Institutului Medico-Farmaceutic ocupă, atât la băieţi cât şi la fete, locul secund, după echipele Institutului de Educaţie Fizică Bucureşti. Nume ca Dorina Corbeanu-Ivănescu, Sonia Colceriu, Mariana Deac, Puica Suciu, Nela Crişan, Ana Mocanu, Maria Ionescu, Rodica Zoicaş, Lia Vania au contribuit la consolidarea voleiului românesc. Foarte multe dintre ele au îmbrăcat tricoul echipei naţionale.

Documentele ce le avem la îndemână, din ce în ce mai numeroase, (ceea ce confirmă popularitatea din ce în ce mai crescândă a acestui sport), ne aduc asadar la anul 1953, când a fost organizat cel de-al cincilea campionat naţional. El s-a desfăşurat după sistemul calificărilor şi apoi un turneu final. Câştigând zona de la Oradea, formaţia masculină „Ştiinţa” şi cea feminină „Progresul”, s-au calificat pentru turneul final. Atât fetele cât şi băieţii îşi menţin în clasamentul general locurile ocupate în campionatul anterior, deci echipa feminină terminând pe locul V iar băieţii pe locul VII. Confirmând progresul voleiului, o a doua echipă feminină clujeană, „Spartac”, ocupă în acest an locul VIII din cele 11 participante la turneul final.

Anul 1954 marchează începerea unei etape noi pentru voleiului românesc. Pentru prima dată, se adoptă sistemul campionatului naţional divizionar. Participă 12 echipe masculine şi 8 formaţii feminine. În clasamentele finale ale celui de-al şaselea campionat naţional, echipa masculină „Ştiinţa” Cluj ocupă locul VI. Se evidenţiază, în mod deosebit, câteva talente pregătite la liceul „G. Bariţiu”, cum sunt: Gabriel Cherebeţiu, Agârbiceanu şi Gheorghe Corbeanu. De menţionat că echipa a fost antrenată de dr. Victor Fulger. Fetele de la „Progresul”, pregătite de instructorul Taşcu Anghel, ocupă în final tot locul VI, evidenţiindu-se jucătoarele Suciu şi Lupeanu. În jocurile internaţionale din acest an, printre care amintesc campionatele universitare de vară – Budapesta – în echipa naţională apare pentru prima dată un clujean, studentul Facultăţii de Medicină – G. Cherebeţiu.

 BOX

După 1918, în peisajul sportiv clujean se pot distinge şi strădaniile unor susţinători, antrenori şi sportivi, de a face să se afirme şi pe plan naţional şi internaţional şi aceste ramuri sportive. Încă de la începuturile sale, în 1919, S.S.S. Universitatea avea printre secţiile sale şi pe acelea de lupte şi box.

La 10 mai 1922, la Cluj, în organizarea clubului “Universitatea”, se înfiinţează Academia de luptă, box şi scrimă, având ca antrenori pe Marian Pop, ing. Vincze, la scrimă, Virgil Salvan, la box, în acelaşi timp şi preşedinte.

Până în 1918, dintre practicanţii clujeni ai boxului, cel mai valoros sportiv pe plan naţional şi internaţional a fost, fără îndoială, Virgil Salvan. În primul deceniu de după 1918, sportul cu mănuşi cunoaşte o oarecare înviorare organizatorică, în cadrul unor cluburi sportive de tradiţie, ca: K.K.A.S.E. (Clubul Sportiv al Angajaţilor Comerciali din Cluj), înregistrându-şi atenţia spre mediile muncitoreşti, orientare îndreptăţită, care după mai mulţi ani, îşi va arăta roadele. În primii ani de după 1918, sportul acesta are o oarecare trecere şi în mediul studenţesc, dar apoi,  încet,  încet, interesul scade şi din lipsa mijloacelor.

După Primul Război Mondial, ajunge la Cluj, sculptorul Gyemánt János, pasionat al boxului şi un excelent pedagog. În scurt timp reuşeşte să strângă în jurul său la K.K.A.S.E. o serie de tineri extrem de talentaţi ca : Pálfi Victor, fraţii Dorian şi Tătaru, Bűkősi, Kézdi şi Schlezak, tineri care au reuşit curând să afirme boxul clujean pe plan naţional.

 CULTURISM & FITNESS

Secția de Culturism & fitness s-a activat în anul 2009, iar primul sportiv legitimat a fost multiplul campion Sebastian Văsuț. De la prima sa participare la Cupa României în 2009 a obținut locul I. În următorii ani, la secția a mai legitimat sportivi de valoare, cum ar fi: Cristian Berciu, Bianca Mic, Cristina Mărginean, Paul Rus, Nadina Bot, în prezent numărul total fiind de 20 de sportivi.

Grupele de juniori legitimați au fost și ele de bun augur, aducând în palmaresul clubului medalii.

Din anul 2012, secția beneficiază și de o bayă de pregătire ultramodernă în incinta Stadionului Cluj Arena.

În anul 2013 în cadrul Federației Române de Culturism Fitness, secția noastră a obținut locul I la numărul medaliilor obținute.

Trei dintre sportivii secției au fost convocați la Lotul Național: Nadina Bot, Cristian Berciu și Cristina Mărginean, cea din urmă participând la Campionatele Europene din Spania.

HALTERE

În oraşul nostru sportul halterelor are un foarte scurt trecut. După anii eliberării patriei de sub jugul fascist, un grup de tineri entuziaşti, studenţi şi muncitori, au început să practice acest sport bărbătesc. Prima secţie de haltere s-a format la Universitatea în perioada anilor 1949-1950, ca apoi să ia fiinţă o secţie la A.S.C.F.R. Cluj şi la A.S. Silva Cluj. Printre primii antrenori de haltere din Cluj, trebuie să amintim pe entuziastul Hodgea Virgil şi, apoi, devotatul Szatmári Francisc. Aceşti „antrenori pioneri”, au crescut o generaţie foarte talentată, pe scheletul lor formând apoi o şcoală clujeană de haltere, care din an în an a dat lotului reprezentativ elemente de valoare.

Dintre performanţele sportivilor clujeni se evidenţiază în ordine cronologică următorii: Român Tiberiu – primul maestru al sportului din oraşul nostru la haltere, multiplu recordman şi campion naţional de seniori; Fitzi Balas – descoperit de Szatmári Francisc, sub îndrumarea lui realizănd norma de maestru al sportului. Fitzi a realizat mai multe recorduri mondiale de juniori, fiind un halterofil de valoare mondială. Zakariás Anton – maestru al sportului, care într-un stupid accident de motocicletă şi-a pierdut viaţa, tânăr, la începutul carierei sale sportive. Herghelegiu Spiridon – descoperti de antrenorul Român Tiberiu. Multiplu recordman şi campion naţional de seniori, în 1973 şi 1974, a câştigat campionatul balcanic, realizând şi recorduri naţionale absolute.  Holtzer Andrei – maestru al sportului, considerat de mulţi specialişti ca un talent cu excepţionale calităţi. Dar din păcate, strădaniile antrenorilor de la C.S.M. nu s-au fructificat în rezultate valoroase, din lipsa de seriozitate a sportivului Holtzer.

Pop Olimpiu – C.S.M. – maestru al sportului care, la fel, a terminat prea devreme activitatea competiţională, ca şi colegul său de club Deuşan Simion, al şaptelea maestru al sportului din Cluj-Napoca.

Printre tinerii talentaţi se înscriu şi următorii: Bute Ioan, Oros Ioan, Péter Zoltán, Pallos Mihai, Krejcsik Ştefan, Szalma Gheorghe – de la C.S.M. Cluj-Napoca, Antal Francisc, Kiss Stefan, Bungărdean Gheorghe, Máthé Csaba, Csete Stefan de la A.S.Clujana şi Lucaci Vasile de la S.S.Viitorul.

 LUPTE

După 1918, în peisajul sportiv clujean se pot distinge şi strădaniile unor susţinători, antrenori şi sportivi, de a face să se afirme şi pe plan naţional şi internaţional şi aceste ramuri sportive. Încă de la începuturile sale, în 1919, S.S.S. Universitatea avea printre secţiile sale şi pe acelea de lupte şi box. La lupte greco-române aflăm preşedinţi pe Teofil Moraru şi Liviu Sălăgean, mai vechi animatori ai sportului românesc transilvănean. Printre sportivii de atunci ai secţiei de lupte care participă la concursuri, obţinând bune rezultate, îi găsim pe Pálosi, dr.Hodor, Mureşan, Puia.

Clubul „Universitatea”, la 6 mai 1923, organizează la Cluj, un concurs de lupte la care participă cei mai buni sportivi din ţară la această disciplină, printre care se remarcă luptătorii bănăţeni, cu vechi tradiţii în acest sport.

După o cercetare a documentelor la Cluj, începând cu ultimele decenii ale sec. XIX (despre care am făcut deja amintire), sportul luptelor sub formula organizată, în cadrul unui club, se practică începând cu anul 1911, o dată cu înfiinţarea K.M.S.C ( Clubul Sportiv Muncitoresc Cluj ), cu sprijinul atleţilor de atunci, care practicau în egală măsură gimnastica, probele atletice, scrima, boxul, luptele.

După 1925-1926, sportul luptelor la Cluj capătă consistenţă prin organizarea diferitelor concursuri regionale, interorăşeneşti, naţionale, la care participă şi luptătorii clujeni. La Campionatele naţionale ce au avut loc la Bucureşti, în 1930, luptătorul clujean Győrkős Ferenc, s-a clasat pe locul I, fiind clasificat ca cel mai bun tehnician din acel timp. De asemenea, antrenorul şi cunoscutul luptător Klein Sándor, s-a clasat pe locul II.[1]

[1] Kiss Dionisie, Márton Gheorghe, Aspecte din istoricul sportului de lupte din oraşul Cluj, ( mss. În arhiva autorului, G.I.B.). [ 1974 ].

 ECHITAȚIE

Singura referire la secția ecvestră a C.S. Universitatea Cluj-Napoca este din anul 1962, când antrenorul lotului era dl. Pamula, președintele secției  era dl. Adrian Petre, iar printre sportivi figurau: Clara Teleki, Radu Timiș, Maria Lefter.
În prezent, secția are un număr de 9 sportivi și 9 cai legitimați, președintele secției fiind Răzvan Sotiriu. Secția are sportivi care participă în Campionatul Național la două probe- sărituri peste obstacole și anduranță.

Anduranță:

– Oana Tomoioagă
– Rudolf Moricz
– Mugur Pop
– Alina Ștefan
– Călin Nemeș
– Tudor Ciplea

Obstacole:

– Ariana Gherghina – junioară
– Adrian Gherghina
– Tudor Ciplea
– Ema Borz- junioară: -Loc I, Cupa Romaniei (2011); Loc III, Campionat Național Copii (2012)

Sectia clubului s-a reinființat în anul 2012, evoluând sub numele de Universitatea Almira Cluj-Napoca, prin colaborarea pe care C.S. Universitatea Cluj o are cu C.S. Almira începand cu anul competițional 2013, an în care s-a obținut un titlu de campion național (Oana Tomoioaga- anduranță 80 km) și o medalie de bronz (Rudolf Moricz- anduranță 80 km).

 SCRIMĂ

Înainte de a figura printre secţiile sportive ale căror existenţe au fost consfinţite la adunarea generală de constituire a S.S.S. „Universitatea”, din februarie 1920, scrima a fost prezentă în viaţa sportivă a tinerilor români transilvăneni cu mulţi ani înainte. Apare printre sporturile practicate în cadrul secţiei sportive ce a luat fiinţă în anul 1913 pe lângă Societatea Academică „Petru Maior” din Budapesta. În anul 1914, printre secţiile sportive ale nou înfiinţatului Club Sportiv al Tinerimei Române din Cluj, sau Clubul Sportiv Ardelean din Cluj, cum se mai numea, figurează şi scrima. Şef de secţie al acesteia era doctor Petru Vlad; referent şi practicant al scrimei, Mircea Prişcu. Însuşi secretarul clubului, Gavrilă Deac, era campion la scrimă şi antrenor. De altfel, la marea sărbătoare sportivă de la Orăştie a românilor transilvăneni, din luna mai 1914, au figurat şi întreceri de scrimă la care au participat şi sportivi aparţinând secţiilor pomenite mai sus. Din rândurile lor vor fi desemnaţi şi învingătorii : Mircea Prişcu la floretă şi Giurgiu la sabie, ambii de la Clubul Sportiv Ardelean, iniţiatorul şi organizatorul acestei „mici olimpiade” a sportivilor români transilvăneni.

Asadar, scrima este una din secţiile cu vechime de la S.S.S. Universitatea. Primul preşedinte al secţiei a fost Marin Nica. Maiorul Marian Pop şi inginerul Ion Vinţe sunt marii animatori ai scrimei în vremurile ei de la început la „U”. Pentru pregătirea sportivilor este angajat maestrul Ludovic Schenker. Clujul va deveni curând al doilea centru de scrimă al ţării, după Bucureşti. Se vor organiza primele campionate regionale. Marian Pop devine campion la sabie. Încă din primii ani de la înfiinţare se remarcă sportivul Adrian Deheleanu. Din 1924 până în 1931, obţine victorii la sabie şi floretă în multe concursuri oficiale regionale, naţionale, universitare. Se vor remarca în aceste întreceri, alături de Adrian Deheleanu, şi alţi concurenţi valoroşi : Markovici, Kakucs, la bărbaţi; Simay şi Vitályos, la femei. După 1932 succesele scrimerilor universitari se înmulţesc. Adrian Deheleanu devine campion naţional la sabie. Neufeld, Klein, Iuliu Boldor sunt alte nume ce se vor impune. Gheorghe Man va domina toate concursurile în perioada 1934 – 1935. multiplu campion la sabie şi component al echipei de sabie, de asemeni campioană, alături de Boldor, Deheleanu şi Bachner.

Dintre secţiile de scrimă ale oraşului Cluj, cele mai bune rezultate le-au obţinut sportivii clubului „Universitatea”, alături de cei de la K.A.C, Haggibor, ş.a: Adrian Deheleanu (n. 1905, fratele fotbalistului Vasile Deheleanu) a fost vicecampion naţional la floretă în 1929, la sabie în 1931 şi locul 3 la floretă în 1931; dintre fete se remarcă: Simay Margareta, loc. 3 la campionatul naţional 1924, Marcovici, vicecampioană naţională la sabie (Bucureşti 1929), Vitályos, Kakucs şi alţi sportivi şi sportive, campioni şi vicecampioni locali, regionali, universitari, ş.a.m.d.

Actele şi documentele referitoare la începuturile sportului scrimei în Cluj, scot în evidenţă personalitatea colonelului Marian Pop, din Cluj, care poseda o serie de acte referitoare la istoria scrimei. Marian Pop s-a născut la 19 septembrie 1889, în comuna Driviciorii Mici (raionul Gherla). Tatăl său, Vasile Pop, ţăran cu ştiinţă de carte, a fost numit învăţător la şcoala confesională din Driviciorii Mici şi din Mohelu. Mama sa, Ana Pop era o femeie energică. Marian Pop a urmat şcoala primară la şcoala armeană, de limbă maghiară, din Gherla, apoi din 1901 până în 1909, a fost elev al liceului din Gherla, unde s-a distins la educaţie fizică.

Activitatea între anii 1947-1955. Componenţa loturilor. Floretă masculin: Z. Uray, Gavril Hintz, Florian Potra, Orban II, Lazăr, Opincar, Ad. Pellegrini – campion 1955, N. Ghilezan, Ioviţă. Floretă feminin: Ema Hintz, Marieta Nagy, Keszthely. Ecaterina Orban, Marta Telegdy – campioană 1953, I. Valaskay, I. Zâgoni -campioană 1952, El. Szaniszlo, Eugenia Ţărăngoiu, Rodica Stanca, Iulia Talpeş. Spadă: Tiberiu Bartoş, Vasile Orban, Z. Uray. Sabie: T. Bartoş – campion 1955, Kokosy, I. Szantay – campion 1949, Ad. Gurath, Z. Uray, Gavril Hintz, N. Ghilezan.

Numeroasele locuri fruntaşe în campionatele naţionale pe echipe la floretă masculin, floretă feminin (multicampionă naţională), la sabie, alături de comportările excelente la întrecerile individuale sunt rezultatele ce au creat faima acestei secţii. Antrenor: prof. Ozorai Ludovic, 1945-1953; Ad. Pellegrini, 1953-1955. Conducători ai secţiei: doctor Constantinescu V., Florian Potra.

Activitatea în cadrul secţiei de scrimă se reia după anul 1966, în cadrul Clubului Sportiv Medicina. Antrenor Tiberiu Bartoş. Nu se va putea ridica la nivelul valoric al secţiei anilor 1947-1955. Câteva nume, totuşi: Mircea Anton, P. Suceveanu, R. Săndulescu, Z. Demeter.

 SCRABBLE

Scrabble-ul a apărut în anii 1940 în SUA, fiind inventat de către arhitectul american Alfred Mosher Butts şi perfecţionat de către James Brunot. În prezent este jucat în aproximativ 120 de tari şi în 30 de limbi. În România a fost adaptat în anii 1980, iar ulterior scrabble-ul a funcţionat ca parte a unei federaţii de sporturi logice împreună cu sahul, go-ul şi bridge-ul. La inceputul anilor 1990 a fost ânfiinţată federaţia de specialitate, care coordoneaza şi astăzi activitatea scrabble-istica. Principalele competiţii interne sunt Campionatul Naţional Individual de Scrabble, în cadrul caruia se acorda titluri şi medalii pentru clasamentul general şi pentru probele Duplicat, Liber, Compus şi Anticipaţie; Campionatul Naţional de Perechi; Campionatul Naţional Intercluburi; Campionatul Naţional Anglofon, Campionatul Naţional Francofon; Cupa României Individual şi Echipe. Campionatele Mondiale în limba engleză şi în limba franceză sunt cele mai importante competiţii pe plan internaţional.

În toamna anului 1993, pe baza unor performanţe individuale sau la alte cluburi, un grup de profesori şi studenţi propun înfiinţarea unei secţii la Clubul Sportiv Universitatea Cluj-Napoca. Aceasta se realizeaza în martie 1994, cu sprijinul preşedintelui şi vicepreşedintelui de atunci ai clubului, profesorii Nicolae Martin şi Constantin Bengeanu, şi al DJTS Cluj prin profesorul Nicolae Ienac. Iniţiatorii au fost profesorul Iuliu Crivei de la Universitatea Tehnica şi studenţii Septimiu Crivei, Florin Buhai şi Emil Zbranca. Presedinte al noii secţii a devenit Septimiu Crivei, acum cadru didactic la Facultatea de Matematica şi Informatică de la Universitatea Babes-Bolyai, care se ocupă şi în prezent de activitatea echipei. Acesta îşi aminteşte acele momente de inceput: “Eram student şi jucam deja scrabble la competiţiile naţionale din 1991. În 1993 am evoluat pentru clubul Locomotiva Bucureşti şi am câştigat Cupa României pe echipe. Împreună cu alţi câţiva tineri jucători clujeni şi apropiaţi ai noştri, cu rezultate extrem de promiţătoare, ne-am gândit că am putea face o echipă foarte bună la Cluj. Am ajuns să batem la portile clubului “U” cu propunerea noastră în toamna anului 1993. Înarmaţi cu un dosar plin de diplome şi cu multa rabdare, am reuşit după căteva luni de insistenţe să convingem conducerea de atunci a clubului că putem aduce rezultate importante şi pe viitor.”

Într-adevar, rezultatele nu au întârziat să apară, după locul 2 la Cupa României pe echipe în primul an, a urmat primul trofeu câştigat, şi anume Cupa României pe echipe în anul 1996, componenta echipei fiind Florin Buhai, Septimiu Crivei şi Corneliu Faur. Aceasta a fost considerata o mare surpriză pentru lumea scrabble-ului de la noi, deoarece la principala contracandidata la titlu jucau primii 3 clasati din campionatul naţional individual. Septimiu Crivei îşi aminteşte că intr-un interviu din agenda federaţiei, campionul naţional absolut de atunci Catalin Latis, care juca la echipa Olimpia Campulung Moldovenesc, deţinătoarea Cupei României din 1995, a fost întrebat pe cine vede favorită în Cupa României pe echipe în 1996. Iar acesta a răspuns cam aşa: “E ca şi cum m-aţi întreba ce culoare are zapada. Evident echipa mea.” Clujenii însă au fost de altă părere şi au câştigat prima Cupa a României la scrabble pentru clubul “U”, chiar daca după o lupta foarte stransa până la ultima proba a concursului. A fost prima cupa câştigata de scrabble-istii de la “U” din care s-a băut şampanie, iar învingătorii au sărbătorit până târziu cu căntece de galerie.

De atunci U Cluj a devenit o prezentă constantă pe podiumurile Campionatelor Naţionale şi ale Cupei României la scrabble, fiind unul dintre cluburile de scrabble de prim plan din ţară. Acesta este unul dintre cei 3 membri fondatori ai Federaţiei Române de Scrabble, reorganizată în 2001 după noua lege a sportului. Au urmat o serie de titluri de campioni naţionali, dintre care cele mai reprezentative au fost titlul de campion naţional absolut câştigat de Septimiu Crivei în anul 1998 şi titlul de campioana naţionala obţinut de echipa clubului în anul 1999 în echipa: Florin Buhai, Septimiu Crivei, Corneliu Faur, Adrian Popan.

Celelalte titluri de campioni naţionali au fost câştigate de către Corneliu Faur la Scrabble Compus în 1997, Septimiu Crivei la Scrabble Duplicat şi Corneliu Faur la Scrabble Compus în 1998, Septimiu Crivei la Scrabble Duplicat şi Corneliu Faur la Scrabble Compus în 1999, Septimiu Crivei la Scrabble Duplicat în 2001, Mihai Pantis la Scrabble Anglofon în 2007 şi 2008.

Pe de alta parte, Cupa României la scrabble pe echipe este o competiţie traditionala şi extrem de importanta, până de curand jucand mai mult rolul unui Campionat Naţional. Clubul U Cluj a cucerit 4 Cupe ale României pe echipe, în anii 1996 în echipa: Florin Buhai, Septimiu Crivei, Corneliu Faur, 1999 în echipa: Septimiu Crivei, Corneliu Faur, Adrian Popan, 2001 în echipa: Septimiu Crivei, Corneliu Faur, Adrian Popan şi 2002 în echipa: Septimiu Crivei, Corneliu Faur, Alexandru Gheorghiu, Matei Gall. De asemenea, Daniela Boldor a câştigat Cupa Federaţiei în anul 2007.

Cupa României câştigata în anul 1999 a avut şi ea o poveste speciala. După prima dintre cele 5 probe disputate, Olimpia Campulung Moldovenesc conducea faţă de “U” cu 500 de puncte de clasament. A doua probă a adus un reviriment al lui “U”, care a recuperat 1 punct dintre acestea. Septimiu Crivei ne povesteste:  “Atunci glumeam ca în ritmul acela ii vom ajunge pe cei de la Olimpia în 500 de partide. Şi ne-am adus aminte de una dintre legile lui Murphy, care spunea să nu crezi în miracole, ci să te bazezi pe ele. Şi un mic miracol s-a întâmplat după proba a 4-a, când deşi crezusem că proba respectivă a fost câştigată de către cei de la Olimpia, inexistenţa unui cuvant jucat de adversari, iniţial validat de către arbitri, a facut ca noi să recuperăm diferenţa şi să ne instalăm pe primul loc înaintea ultimei probe. Am rezistat acolo şi am câştigat din nou Cupa României după 3 ani.”

Astfel, în cei 15 ani de existentă ai secţiei, au fost obţinute la Campionatele Naţionale sau la Cupa României 60 de medalii, dintre care 15 de aur, 25 de argint şi 20 de bronz. Pe langa cei deja menţionaţi, au mai câştigat medalii pentru U Cluj urmatorii sportivi: Catalin Caba, Andrei Alexandrov, Liana Vagai, Matei Costache, Cristina Popan, Vasile Mihalache şi Dan Sibef.

În ultimii ani, s-a pus accentul şi pe reprezentarea internaţionala la scrabble în limba engleza. În anul 2007, sportivul Adrian Tamas de la U Cluj s-a calificat la Campionatul Mondial, desfăşurat la Mumbai (India), unde a ocupat locul 36, cel mai bun loc ocupat vreodata de vreun scrabble-ist român la Campionatele Mondiale. În anul 2008, Adrian Tamas a participat la Campionatul Mondial al jucătorilor, desfăşurat la Dallas (SUA), unde şi-a îmbunătăţit performanţa prin ocuparea unui merituos loc 12. De asemenea, este calificat la Masters-ul din 2009 din Marea Britanie, unde vor juca primii 16 jucători din lume din clasamentul ABSP (Association of British Scrabble Players), dar şi la Campionatul Mondial din 2009, care se va desfăşura în Malaysia. Un aspect inedit este faptul ca Adrian Tamas, nascut în Cluj-Napoca şi absolvent de filologie la Universitatea din Bucureşti, a plecat la studii şi are domiciliul în Japonia, unde a obţinut 3 titluri de campion naţional la scrabble în limba engleza. Un alt rezultat notabil este câştigarea turneului internaţional Malta Open 2009 – categoria C, de către sportivul Catalin Caba, legitimat la “U”.

La aniversarea a 90 de ani de la înfiinţarea Clubului Sportiv Universitatea şi a 15 ani de la  înfiinţarea sectiei sale de scrabble, conducerea sectiei doreste sa-i aminteasca pe câţiva dintre cei care au ajutat-o de-a lungul timpului. Astfel, merită menţionată în mod special susţinerea echipei, în masura posibilităţilor existente, de către toti presedinţii clubului: profesorii Nicolae Martin, Constantin Bengeanu, Ioan Bânda, Gheorghe Român şi Ovidiu Vasu, fără de care ar fi fost imposibila obţinerea şi menţinerea performanţelor la un nivel de vârf.

Legitimații de Intrare
Clubul Sportiv Universitatea Cluj pune în vânzare Legitimațiile de Intrare la meciurile echipelor de baschet, handbal, volei și rugby, pentru sezonul 2016-2017. Prețul unei legitimații este de 200 lei, iar studentii și pensionarii beneficiază de 50% reducere. Legitimațiile se pot achiziționa de la sediul Clubului, de pe strada Card. Iuliu Hossu, Nr. 23, de L- V, orele 9:00 – 14:00. Vă așteptăm!
Calendar competițional
10 iulie 2020
  • Lupas Monika- Rugby



    Scor:

    10.07.2001

13 iulie 2020
  • Radu Vescan-tir sportiv



    Scor:

    13.07.1978-Radu Vescan tir sportiv

15 iulie 2020
  • Ovidiu Tamas- Scrabble



    Scor:

    15.07.1953

Patru pași simpli
Patru pași simpli
1% pentru „U”
1% pentru „U”
Ambiţii mari la echipa de baschet feminin
Ionica Munteanu la Divizia Locală
Totul despre…Patinaj
Totul despre…Patinaj